2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCOÁSĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

mucoa sf [At: TEODORI, A. 78 / V: (rar) ~o / Pl: ~se / E: fr muqueux, -euse, lat mucosus] Membrană producătoare de mucus, care căptușește sau învelește un organ cavitar și canalele care se deschid în exterior.

mucos, ~oa [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).

MUCOÁSĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.

MUCOÁSĂ, mucoase, s. f. Membrană care căptușește cavitatea unui organ secretor. Mucoasă intestinală. Mucoasă nazală.

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. ♦ (Substantivat; depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.

MUCOÁSĂ s.f. Membrană care căptușește sau învelește cavitatea unui organ secretor. [< fr. muqueuse].

MUCOÁSĂ s. f. membrană care căptușește unele cavități ale corpului și a cărei suprafață este umectată de mucus. (< fr. muqueuse)

MUCÓS, -OÁSĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)

MUCOÁSĂ ~e f. anat. Țesut membranos care căptușește organele cavitare secretoare. ~ nazală. /<fr. muqueux, ~euse, lat. mucosus

MUCÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os

MUCÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os

mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].

mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.

mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mucoa s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase

mucos adj. m., s. m., pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoa, pl. mucoase

mucoa s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase

mucos adj. m., s. m. pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase

mucoásă s. f., g.-d. art. mucoásei; pl. mucoáse

mucós adj. m., pl. mucóși; f. sg. mucoásă, pl. mucoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUCOÁSĂ s. (ANAT.) pieliță. (~ abdominală.)

MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUCOÁSĂ (< fr., lat.) s. f. Strat de țesut caracteristic (0,5-4 mm) care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. Este constituită dintr-un epiteliu uni- sau pluristratificat, bogat în glande sau celule glandulare, care secretă mucus și protejează suprafața interioară a organelor contra uscării (ex. m. căilor respiratorii, m. aparatului digestiv etc.); pieliță (2).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut

Intrare: mucoasă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucoa
  • mucoasa
plural
  • mucoase
  • mucoasele
genitiv-dativ singular
  • mucoase
  • mucoasei
plural
  • mucoase
  • mucoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: mucos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucos
  • mucosul
  • mucosu‑
  • mucoa
  • mucoasa
plural
  • mucoși
  • mucoșii
  • mucoase
  • mucoasele
genitiv-dativ singular
  • mucos
  • mucosului
  • mucoase
  • mucoasei
plural
  • mucoși
  • mucoșilor
  • mucoase
  • mucoaselor
vocativ singular
  • mucosule
  • mucoa
  • mucoaso
plural
  • mucoșilor
  • mucoaselor
adjectiv (A51)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucios
  • muciosul
  • mucioa
  • mucioasa
plural
  • mucioși
  • mucioșii
  • mucioase
  • mucioasele
genitiv-dativ singular
  • mucios
  • muciosului
  • mucioase
  • mucioasei
plural
  • mucioși
  • mucioșilor
  • mucioase
  • mucioaselor
vocativ singular
  • muciosule
  • mucioa
  • mucioaso
plural
  • mucioșilor
  • mucioaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mucoa, mucoasesubstantiv feminin

  • 1. anatomie Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: pieliță
    • format_quote Mucoasă intestinală. Mucoasă nazală. DLRLC
etimologie:

mucos, mucoaadjectiv

  • 1. adesea substantivat Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copil mucos. DLRLC
    • 1.1. Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: țângău
      • format_quote De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. DLRLC
      • format_quote Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
  • 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Membrană mucoasă. DLRLC
  • 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Care prezintă caracterele mucusului. MDN '00
  • 4. rar (Despre lumânări) Cu mucul mare. DLRLC
    • format_quote Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46. DLRLC
etimologie:
  • Muc + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.