16 definiții pentru mucos mucios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mucos, ~oa [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care are muci la nas, căruia îi curg mucii, plin de muci. ♦ Epitet dat unei persoane tinere obraznice, neserioase sau cu pretenții nepotrivite cu vârsta; țângău. 2. (Despre membranele unor organe) Care produce mucus. 3. (Despre secreții organice) Care are aspect cleios, gelatinos. – Muc + suf. -os.

MUCÓS, -OÁSĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. (Substantivat;. depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavțil:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa luminare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.

MUCÓS, -OÁSĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)

MUCÓS1 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os

MUCÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os

mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].

mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.

mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.

mucios, ~oa a vz mucos

pituitós, -oásă adj. (lat. pituitosus). De natura pituiteĭ: substanță pituitoasă. Care abundă în pituită: temperament pituitos. – Sin. cu mucos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mucós adj. m., s. m. pl. mucóși; adj. f., s. f. mucoásă, pl. mucoáse

mucós adj. m., pl. mucóși; f. sg. mucoásă, pl. mucoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut

Intrare: mucos
mucos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucos
  • mucosul
  • mucosu‑
  • mucoa
  • mucoasa
plural
  • mucoși
  • mucoșii
  • mucoase
  • mucoasele
genitiv-dativ singular
  • mucos
  • mucosului
  • mucoase
  • mucoasei
plural
  • mucoși
  • mucoșilor
  • mucoase
  • mucoaselor
vocativ singular
plural
mucios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucios
  • muciosul
  • mucioa
  • mucioasa
plural
  • mucioși
  • mucioșii
  • mucioase
  • mucioasele
genitiv-dativ singular
  • mucios
  • muciosului
  • mucioase
  • mucioasei
plural
  • mucioși
  • mucioșilor
  • mucioase
  • mucioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)