10 definiții pentru muchier

Explicative DEX

MUCHIER, muchiere, s. n. Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. [Pr.: -chi-er] – Muchie + suf. -ar.

MUCHIER, muchiere, s. n. Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. [Pr.: -chi-er] – Muchie + suf. -ar.

muchier [At: DAMÉ, T2. 41 / V: ~cher / P: ~chi-er / Pl: ~i, ~e / E: muchie + -ar] 1 sn Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. 2 sn (Mol) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriori pentru a susține țiglele de pe acoperișul casei. 3 sn (Mol) Fiecare dintre cele patru părți ale unui trunchi de copac care a fost despicat în patru. 4 sn (Mol) Lemn cioplit numai pe o parte, numai pe o muche. 5 a (Bot; reg; îc) Grâu-~ Grâu cobuz. 6-7 sm, a (Bot; reg; șîc Orz-~) (Orz) cu șase rânduri de grăunțe.

MUCHIER, muchiere, s. n. 1. Rindea de dimensiuni mai mari, care servește la îndreptatul muchiilor scîndurilor. 2. Prăjină lungă de brad, cioplită, folosită la pescuit. – Pronunțat: -chi-er.

MUCHIER ~e n. Unealtă pentru fasonarea muchiilor la scânduri. [Sil. -chi-er] /muchie + suf. ~er

mucher2 sn vz muchier

Ortografice DOOM

muchier (desp. -chi-er) s. n., pl. muchiere

!muchier (-chi-er) s. n., pl. muchiere

muchier (sil. -chi-er)/mucher s. n., pl. muchiere/muchere

Regionalisme / arhaisme

muchier, muchiere, s.n. (reg.) 1. scândură pe căpriori pentru susținerea țiglelor. 2. parte a unui copac despicat în patru. 3. lemn cioplit numai pe o muchie.

Tezaur

MUCHIÉR s. n. adj. 1. S. n. Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scîndurilor. Cf. DAMÉ, T.2 41, SĂGHINESCU, V. 60. Un mucheriu . . . slujește la tragerea dungilor paralel cu muchile unui lemn sau unei scînduri. PAMFILE, C. 120, cf. H VI 17, X 33, 69, 161, 189, 261, 466, 506, 539, 585, XII 392, XVI 97, 134, CHEST. II. 239/104, ALRM SN I h 381, A V 34, GLOSAR REG. 2. S. n. (Prin Mold.) Fiecare dintre scîndurile lungi și subțiri care se bat pe căpriori pentru a susține țiglele de pe acoperișul casei (SCRIBAN, D., CHEST II 231/116); fiecare dintre cele patru părți ale unui trunchi de copac care a fost despicat în patru (ALR I 984/552); „lemn cioplit numai pe o parte, numai pe o muche” (A V 33). 3. Adj. (În sintagmele) Grîu muchier = grîu cobuz, v. c o b u z . Cf. DAMÉ, T. 57, PAMFILE, A. R. 103. Orz muchier (și substantivat, m.) = orz cu șase rînduri de grăunțe. Cf. HEM 665. Orzul mucheriu sau mucherul are șase rînduri de grăunțe. PAMFILE, A. R. 114. – Pronunțat: -chi-er. – Pl.: rnuchieri, -e. - Și: muchér s. n. – Muchie + suf. -ar.

Intrare: muchier
  • silabație: mu-chi-er info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muchier
  • muchierul
  • muchieru‑
plural
  • muchiere
  • muchierele
genitiv-dativ singular
  • muchier
  • muchierului
plural
  • muchiere
  • muchierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muchier, muchieresubstantiv neutru

  • 1. Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Prăjină lungă de brad, cioplită, folosită la pescuit. DLRLC
etimologie:
  • Muchie + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.