muchier [At: DAMÉ, T₂. 41 / V: ~cher / P: ~chi-er / Pl: ~i, ~e / E: muchie + -ar] 1 sn Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. 2 sn (Mol) Fiecare dintre scândurile lungi și subțiri care se bat pe căpriori pentru a susține țiglele de pe acoperișul casei. 3 sn (Mol) Fiecare dintre cele patru părți ale unui trunchi de copac care a fost despicat în patru. 4 sn (Mol) Lemn cioplit numai pe o parte, numai pe o muche. 5 a (Bot; reg; îc) Grâu-~ Grâu cobuz. 6-7 sm, a (Bot; reg; șîc Orz-~) (Orz) cu șase rânduri de grăunțe.

MUCHIER, muchiere, s. n. 1. Rindea de dimensiuni mai mari, care servește la îndreptatul muchiilor scîndurilor. 2. Prăjină lungă de brad, cioplită, folosită la pescuit. – Pronunțat: -chi-er.

MUCHIER ~e n. Unealtă pentru fasonarea muchiilor la scânduri. [Sil. -chi-er] /muchie + suf. ~er

mucher² sn vz muchier

muchier (desp. -chi-er) s. n., pl. muchiere

!muchier (-chi-er) s. n., pl. muchiere

muchier (sil. -chi-er)/mucher s. n., pl. muchiere/muchere

muchier, muchiere, s.n. (reg.) 1. scândură pe căpriori pentru susținerea țiglelor. 2. parte a unui copac despicat în patru. 3. lemn cioplit numai pe o muchie.