7 definiții pentru mucalitlâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCALITLẤC, mucalitlâcuri, s. n. (Înv.) Vorbă de râs, glumă; povestire nostimă. – Din tc. mukallitlık.

MUCALITLẤC, mucalitlâcuri, s. n. (Înv.) Vorbă de râs, glumă; povestire nostimă. – Din tc. mukallitlık.

mucalitlâc sn [At: VALIAN, V. / Pl: ~uri / E: tc mukallitlik] (Înv) Vorbe, povestiri, glume aparținând unui om mucalit (1).

mucalitlâc n. caraghioslâc (BĂLC.). [Turc. MUKALLIDLIK].

MUCALITLÎ́C, mucalitlîcuri, s. n. (Învechit) Vorbă de rîs, glumă, șagă; povestire nostimă. Amator de danț și muzică, de vorbe cu duh, ba încă și de mucalitlîcuri. BĂLCESCU, O. II 32.

mucalitlî́c n., pl. urĭ (turc. mukallidlik). Fam. Comicărie, bufonerie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mucalitlấc (înv.) (-li-tlâc/-lit-lâc) s. n., pl. mucalitlấcuri

mucalitlâc s. n., pl. mucalitlâcuri

Intrare: mucalitlâc
mucalitlâc substantiv neutru
  • silabație: -li-tlâc, -lit-lâc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mucalitlâc
  • mucalitlâcul
  • mucalitlâcu‑
plural
  • mucalitlâcuri
  • mucalitlâcurile
genitiv-dativ singular
  • mucalitlâc
  • mucalitlâcului
plural
  • mucalitlâcuri
  • mucalitlâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mucalitlâc

etimologie: