MUCALITLÎC s. n. (Învechit) Vorbe, povestiri, glume aparținînd unui om mucalit (1). Cf. VALIAN, V. Amator de dans și de muzică, de vorbe cu spirit, ba încă și de mucalitlîcuri. BĂLCESCU, M. V. 34. Toți se găsiră să auză mucalitlîcul nebunului. BOLLIAC, ap. DDRF. – Pl.: mucalitlîcuri. – Din tc. mukallitlik.