16 definiții pentru muștea mustea mușchea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

MUȘTEÁ, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

muștea sf [At: CREANGĂ, A. 81 / V: ~șchea / Pl: ~ele / E: tc mușta] 1 Ciocan folosit de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile și pentru a netezi pielea. 2 Unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. 3 (Fig) Lovitură cu pumnul.

muștea f. 1. unealta cu care cismarul netezește pielea și bate talpa; 2. fig. pumn, lovitură; să vază sângele gălgăind sub mușteaua dușmanului. [Turc. MUȘTÈ].

mușteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] müște, palma mîniĭ). Munt. Un fel de pisălog maĭ lat cu care cizmaru bate bĭelea. Fig. Iron. Pumn în nas și în bot. A lovi peste muștea, a lovi peste bot. – În Mold. nord mușchea. V. mujdea.

MUSTEÁ, muștele, s. f. Unealtă în formă de ciocan cu care cizmarii bat talpa și cusăturile. Variante: mușteá, mușcheá (CREANGĂ, A. 81) s. f.

mușcheà f. Mold. V. muștea: mușchea, piedecă, hașcă CR.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușteá s. f., art. mușteáua, g.-d. art. muștélei; pl. muștéle, art. muștélele

mușteá s. f., art. mușteáua, g.-d. art. muștélei; pl. mustéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mușteá (muștéle), s. f.1. (Rar) Pumn. – 2. Ciocan de cizmar. Tc. (per.) müște „pumn” (Șeineanu, II, 266), cf. bg., sb. musta.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mușteá, muștéle, s.f. (reg.) 1. ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile și se netezește pielea și talpa. 2. (fig.) pumn, lovitură.

mușcheá, mușchéle, s.f. (reg.) V. mușteá.

Intrare: muștea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștea
  • mușteaua
plural
  • muștele
  • muștelele
genitiv-dativ singular
  • muștele
  • muștelei
plural
  • muștele
  • muștelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustea
  • musteaua
plural
  • mustele
  • mustelele
genitiv-dativ singular
  • mustele
  • mustelei
plural
  • mustele
  • mustelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchea
  • mușcheaua
plural
  • mușchele
  • mușchelele
genitiv-dativ singular
  • mușchele
  • mușchelei
plural
  • mușchele
  • mușchelelor
vocativ singular
plural

muștea mustea mușchea

  • 1. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: