15 definiții pentru mușlui

din care

Explicative DEX

MUȘLUI, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.

MUȘLUI, pers. 3 mușluiește, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând; a mușina. – Cf. mușina.

mușlui [At: CREANGĂ, P. 85 / V: ~șul~, ~șuli / Pzi: ~esc / E: cf mușina] 1 vi (Reg; d. unele animale) A umbla de colo până colo, adulmecând sau scotocind după mâncare Si: (reg) a mușina (1). 2 vi (Mol; fig) A se amesteca în toate. 3 vi A mânca ceva ciupind de ici și de colo Si: a ciuguli. 4 vi (Mol; Buc) A pierde vremea cu nimicuri Si: a tândăli, a mocăi (1). 5 vi (Reg) A lucra prost. 6 vt (Buc) A murdări. 7 vt (Buc) A vopsi rău.

MUȘLUI, mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre animale) A mirosi, adulmeca, a mușina; a scotoci cu botul pentru a găsi de mîncare. Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82.

mușluì v. Mold. 1. a mirosi, vorbind mai ales de porci: grohăind și mușluind pe jos CR.; 2. fig. a adulmeca. [Origină necunoascută].

mușuli v vz mușlui

mușului v vz mușlui

mușluĭésc v. intr. și tr. (var. din moșmonesc, moșcodesc. Cp. și cu molfăĭesc și ung. pesletni, a hoĭnări). Nord. Miros, adulmec, scotocesc, cotelesc, scromolesc umblînd după mîncare (ca porcu și cînele). – În Tel. bușluĭesc, (rev. I. Crg. 5, 220), în Meh. mufluĭesc, în Pt. mușuluĭesc, în Trans. amușuluĭesc (Sov. 236). Și mujluĭesc și (vest) múșin, a -á. V. mișun 2.

mușuluĭésc, V. mușluĭesc.

Ortografice DOOM

mușlui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, 3 pl. mușluiesc, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 să mușluiască

mușlui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 mușluiască

mușlui vb., ind. prez. 3 sg. mușluiește, imperf. 3 sg. mușluia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușluiască

Etimologice

mușlui (-uesc, mușluit), vb. – A cerceta, a iscodi, a fi curios. Creație expresivă, cf. moșmoli. Numerose var.: amușlui, (a)mulului, bușlui, mujlui, mușina, acesta din urmă prin încrucișare cu mișuna. Der. din sb. njušiti „a respira” (Cihac, II, 206) nu pare probabilă.

Sinonime

MUȘLUI vb. v. adulmeca, mirosi.

mușlui vb. v. ADULMECA. MIROSI.

Tezaur

MUȘLUI vb. IV. 1. I n t r a n z. (Regional; despre unele animale) A umbla de colo pînă colo, adulmecînd sau scotocind după mîncare; (regional) a mușina (1). Purcelul însă umbla mușluind prin casă, după mîncare. CREANGĂ, P. 85, cf. 82. Lîngă el doi purceluși grohăiau, mușluind cu rîturile. DUNĂREANU, CH. 144. De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II, 26. Doi godaci mușluiau pe lîngă gard. SADOVEANU, O. VIII, 88. Iată vine un lup, mușlind pe unde mîncase și băuse cei hoți. REV. CRIT. I, 235, cf. ȘEZ. III, 82. ◊ (Prin analogie) Cine mai știe ce-l apuca într-o zi să ne calce pe-aicea, să mușluiască, să mai scormonească și să mai iscodească alte crîșcări de-ale lui. V. ROM. februarie 1954, 14. [Strigoiul] ajunge în codrul cel mare, unde ajunsese și fata, și mai mușluind pe ici, pe colo, o zărește sub un tufan de fag. PAMFILE, DUȘM. 180, cf. IORDAN, L. M. 194, MAT. DIALECT. I, 182. ♦ F i g. (Prin sudul Mold.) A se amesteca în toate. Cf. IORDAN, L. M. 194. ♦ A mînca ceva ciupind de ici și de colo. V. c i u g u l i. PAMFILE, J. II, 156. 2. I n t r a n z. (Prin Mold. și Bucov.) A pierde vremea cu nimicuri; a tîndăli, a mocăi (1). Cf. I. CR. V, 152, A VI 4. ♦ (Regional) A lucra prost, a face o treabă de mîntuială (Coverca-Vatra Dornei). Cf. A V 14. 3. T r a n z. (Prin Bucov.) A murdări, a mînji (2) (LEXIC REG. 105); a vopsi rău (com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, A V 15). – Prez. ind.: mușluiesc. - Și: mușului (a V 15), mușuli vb. IV. – Cf. m u ș i n a.

Intrare: mușlui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușlui
  • mușluire
  • mușluit
  • mușluitu‑
  • mușluind
  • mușluindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mușluiește
(să)
  • mușluiască
  • mușluia
  • mușlui
  • mușluise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mușluiesc
(să)
  • mușluiască
  • mușluiau
  • mușlui
  • mușluiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușului
  • mușuluire
  • mușuluit
  • mușuluitu‑
  • mușuluind
  • mușuluindu‑
singular plural
  • mușuluiește
  • mușuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușuluiesc
(să)
  • mușuluiesc
  • mușuluiam
  • mușuluii
  • mușuluisem
a II-a (tu)
  • mușuluiești
(să)
  • mușuluiești
  • mușuluiai
  • mușuluiși
  • mușuluiseși
a III-a (el, ea)
  • mușuluiește
(să)
  • mușuluiască
  • mușuluia
  • mușului
  • mușuluise
plural I (noi)
  • mușuluim
(să)
  • mușuluim
  • mușuluiam
  • mușuluirăm
  • mușuluiserăm
  • mușuluisem
a II-a (voi)
  • mușuluiți
(să)
  • mușuluiți
  • mușuluiați
  • mușuluirăți
  • mușuluiserăți
  • mușuluiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușuluiesc
(să)
  • mușuluiască
  • mușuluiau
  • mușuluiră
  • mușuluiseră
mușuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mușluiverb

  • 1. regional (Despre unele animale) A scotoci cu botul pentru a găsi de mâncare, a umbla adulmecând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. DLRLC
    • format_quote De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. DLRLC
    • format_quote Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82. DLRLC
etimologie:
  • cf. mușina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.