2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘCHIULÉȚ, mușchiuleți, s. m. Diminutiv al lui mușchi2 (2). – Mușchi2 + suf. -uleț.

MUȘCHIULÉȚ, mușchiuleți, s. m. Diminutiv al lui mușchi2 (2). – Mușchi2 + suf. -uleț.

mușchiuleț sm [At: MUSCEL, 104 / Pl: ~i / E: mușchi2 + -uleț] 1-6 (Șhp) Mușchi (1-3) (mic) Si: (rar) mușchișor (1-6).

MUȘCHIULÉȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2 (2).

MUȘCHIULÉȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2 (2).

mușchĭuléț m. (dim. d. mușchĭ). Fam. Mușchĭ de mîncare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușchiuléț (-chiu-) s. m., pl. mușchiuléți

mușchiuléț s. m. (sil. -chiu-), pl. mușchiuléți

Intrare: mușchiuleț (s.m.)
mușchiuleț (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -chiu-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchiuleț
  • mușchiulețul
  • mușchiulețu‑
plural
  • mușchiuleți
  • mușchiuleții
genitiv-dativ singular
  • mușchiuleț
  • mușchiulețului
plural
  • mușchiuleți
  • mușchiuleților
vocativ singular
plural
Intrare: mușchiuleț (s.n.)
mușchiuleț (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchiuleț
  • mușchiulețul
  • mușchiulețu‑
plural
  • mușchiulețe
  • mușchiulețele
genitiv-dativ singular
  • mușchiuleț
  • mușchiulețului
plural
  • mușchiulețe
  • mușchiulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)