3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mușchi3 a vz mischiu

mușchi1 smi [At: ANON. CAR. / E: ml musculus] 1 (Bot) Clasă de criptogame vasculare din încrengătura briofitelor, care se caracterizează prin dispoziția alternă a frunzelor, lipsa rădăcinii și a florilor și prin înmulțirea prin spori și care cresc prin locuri umede și umbroase, pe sol, pe stânci, pe scoarța arborilor. 2 (Îe) Piatra care se rostogolește din loc în loc nu prinde ~ Se spune despre cei nestatornici care încep multe și nu termină nimic. 3 (Imp; șîc ~-de-munte, ~-creți, ~-de-piatră) Plantă cu talul de 8-10 cm, de culoare gălbuie, cenușie-verzuie sau brună-castanie pe partea superioară, și albicioasă pe partea inferioară (Lichen islandicus). 4 (Imp; șîc ~u-fagului, ~-de-copaci) Plantă de culoare verde, cu talul format dintr-o lamă turtită fixată pe un suport și cu partea superioară cu mici adâncituri (Lobaria pulmonaria). 5 (Bot; reg; imp; șîs ~-ul-pomului, ~-de-lemn, ~-alb) Pletele-muierii (Usnea barbata). 6 (Bot; reg; imp; șîc ~-de-fântână) Gălbează (Marcantia polymorpha). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Mătasea-broaștei. 8 (Bot; reg; îc) ~-de-lac Iarbă-de-lac. 9 (Bot; reg) Iarbă-de-șoaldină (Sedum acre). 10 (Bot; reg) Măcriș (Oxalis acetosella). 11 (Reg) Pământ rău. 12 (Reg) Coamă pe mijlocul arăturii Si: hat, hotar, răzor.

mușchi2 sm [At: BIBLIA (1688), 1502/35 / V: (ltm) musclu, muscul, muscur / Pl: mușchi, (rar, sn) ~uri / E: ml musculus] 1 (Atm; mpl) Țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților fundamentale de contractilitate și elasticitate, după impulsul nervos primit, pune în mișcare diferite organe sau părți ale corpului. 2 (Spc) Bucată de carne macră de porc, de vacă etc., care se găsește de-a lungul coloanei vertebrale. 3 (Spc) Produs alimentar preparat prin sărarea, afumarea etc. musculaturii din regiunea dorsolombară.

MUȘCHI2, mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (< mus).

MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire permanent verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (< musculus).

MUȘCHI1, mușchi, s. m. (La pl.) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă. ♦ Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus. – Lat. musculus (din musculus).

MUȘCHI2, mușchi, s. m. 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului. 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație. – Lat. musculus (din mus).

MUȘCHI1 s. m. (Cu sens colectiv) Nume dat unor plante inferioare, fără rădăcină, care cresc în covoare de fire veșnic verzi în locurile umede, pe pămînt, pe copaci sau pe ziduri (Bryophyta). O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213. Streșină de șindrilă... acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. EMINESCU, N. 37. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea. ALECSANDRI, P. I 94. ◊ Compus: mușchi-de-munte = lichen cartilaginos, ramificat, creț, de culoare gălbuie, verde-cenușie sau cafenie, care crește în locuri uscate din regiunea alpină (Lichen islandicus); mușchi-creț.

MUȘCHI2, (1) mușchi, s. m., (2) mușchiuri, s. n. 1. Țesut fibros și cărnos la oameni și la animale, care se contractă și se relaxează după impulsul nervos primit și pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului, Ceilalți concurenți... cu pieptul lat cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216. Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232. Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne. RUSSO, O. 101. 2. Bucată de carne de măcelărie desprinsă din regiunea șirei spinării, a pulpelor etc.

MUȘCHI1 ~ m. 1) la pl. Clasă de plante inferioare, alcătuite din tulpină și frunze simple, fără rădăcini, care cresc în locurile umede și umbroase (pe pietre, copaci, stânci etc.). 2) Plantă din această clasă. * ~ de apă mătasea-broaștei. /<lat. musculus

MUȘCHI2 ~ m. Organ al corpului omenesc și al unor animale, format dintr-un țesut fibros care servește la mișcarea diverselor părți și organe ale corpului. /<lat. musculus

MUȘCHI3 ~ m. Bucată de carne moale (de porc, de vacă etc.), desprinsă din regiunea coloanei vertebrate și folosită în alimentație. /<lat. musculus

1) múșchĭ m., pl. tot așa (lat. músculus, dim. d. mus, guzan; vgr. mys, scr. mush, germ. maus, vsl. myšĭ; it. múscolo, pv. fr. muscle, cat. muscio, vpg. musgoo. V. miologie, myosotis). Organ fibros din care se compune carnea animalelor și pintr’ale căruĭ contracțiunĭ se produc toate mișcările animaluluĭ. În măcelărie, carnea de de-a lungu spinăriĭ. V. biceps.

2) múșchĭ m. fără pl. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. *músculus, dim. d. muscus, mușchĭ [plantă], it. múschio și [rar] músco, sp. pg. musgo, înrudit cu germ. moos, vgerm. mos, de unde vine fr. mousse; rus. moh). O plantă criptogamă care crește pe stîncĭ, petre, zidurĭ vechĭ, trunchĭurĭ de arborĭ, pintre arboriĭ pădurilor, pe supt tufișurĭ ș. a. Prov. Peatra care se rostogolește nu prinde mușchĭ, omu instabil nu strînge avere. – Supt numele de mușchĭ se cuprind în bot. diferite plante micĭ care trăĭesc la umezeală, dar rezistă și celor maĭ marĭ uscăcĭunĭ, ca mnium, bryum, hypnum, polýtrichum, sphagnum ș. a. Mușchĭu se înmulțește pin sporĭ, n’are vase lemnoase, nicĭ rădăcinĭ, ci numaĭ niște firișoare care aduc nutrimentu și fixează planta. El se poate usca așa de mult în cît să se prefacă în praf. Dar, îndată ce e udat de ploaĭe, renaște. El se fixează pe locurile cele maĭ sărace în substanțe nutritive, acolo unde plantele marĭ ar peri de foame. Cele maĭ multe substanțe nutritive îĭ vin din apa de ploaĭe, care le aduce în drumu luĭ. Ocupînd stîncile ca un covor, el formează încet-încet un pămînt vegetal, pe care se pot fixa pe urmă și plante maĭ marĭ, așa în cît el e principalu înaintaș al vegetațiuniĭ. În locurile mlăștinoase, unde nu poate putrezi bine mușchiu mort, el se carbonizează și se preface într’un cărbune poros numit turbă, cum e maĭ ales în Irlanda (unde o zecime din pămînt e acoperită de turbă), în Olanda, Bavaria, Prusia, ĭar în România, în munțiĭ Leaoteĭ (Dîmbovița) și la Dorna (Suceava). V. la turbă. Mușchĭu absoarbe multă apă, ceĭa ce ține umed pămîntu pădurilor. Unde se taĭe o pădure, pere și mușchĭu ĭubitor de umbră, și, dacă e la munte, ploile torențiale ĭaŭ pămîntu vegetal, scot la iveală stîncile, formează șivoaĭe și, nefiind oprite de vegetațiune, dărîmă tot în calea lor. Pe urmă, fiind-că toată se scurge violent, seacă izvoarele, și dezolarea se întinde în prejur. Mușchĭu servește ca adăpost insectelor, painjinilor, melcilor și altor vietățĭ în timpu ĭerniĭ. Păsările îșĭ fac cuĭburile tot din mușchĭ, ĭar oameniĭ îl întrebuințează la împachetat și umplut pernele, saltelele și mindirele. Cînd mușchĭu se desvoltă pin pășunĭ și ogoare, face răŭ, că răpește plantelor lumina, aeru, nutrimentu și locu. Chear pe scoarța arborilor nu trebuĭe lăsat, că formează ascunzătorĭ p. insecte stricătoare și ține prea mult timp tulpina umedă, în cît ĭa poate putrezi.

mușchiu, ~ie a [At: ALR II, 3403/76 / Pl: ~chii / E: mușchi1 + -iu] (Reg) Verde ca mușchiul1 (1).

mușchiu n. plantă criptogamă ce răsare pe pietre, pe trunchii copacilor și mai ales la umbra tufișurilor: piatra ce se rostogolește, nu prinde mușchiu. [Lat. *MUSCULUS din MUSCUS].

mușchiu m. 1. organ fibros ce formează carnea corpului și produce prin contracțiunile sale toate mișcările animalelor; 2. parte cărnoasă d’alungul șirei spinării la animale, carnea cea mai bună pentru fripturi: mușchi de vacă. [Lat. MUSCULUS, lit. șoricel (din cauza asemănării exterioare)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mușchi s. m., art. múșchiul; pl. mușchi, art. múșchii

arată toate definițiile

Intrare: mușchi
mușchi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mușchi (carne)
mușchi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchi
  • mușchiul
  • mușchiu‑
plural
  • mușchi
  • mușchii
genitiv-dativ singular
  • mușchi
  • mușchiului
plural
  • mușchi
  • mușchilor
vocativ singular
plural
mușchi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchi
  • mușchiul
  • mușchiu‑
plural
  • mușchiuri
  • mușchiurile
genitiv-dativ singular
  • mușchi
  • mușchiului
plural
  • mușchiuri
  • mușchiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mușchi (plantă)
mușchi1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchi
  • mușchiul
  • mușchiu‑
plural
  • mușchi
  • mușchii
genitiv-dativ singular
  • mușchi
  • mușchiului
plural
  • mușchi
  • mușchilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușchi (carne)

  • 1. Organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și părți ale corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Ceilalți concurenți... cu pieptul lat cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216.
      surse: DLRLC
    • Pe fața-i osoasă mușchii jucau subt pielea oacheșă, întinsă și lucitoare. REBREANU, R. II 232.
      surse: DLRLC
    • Munteanul e sprinten, potrivit în legăturile lui, mai mult mușchi decît carne. RUSSO, O. 101.
      surse: DLRLC
  • 2. Bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • comentariu Forma de plural mușchiuri se folosește numai pentru sensul (2.).
    surse: DLRLC

etimologie:

mușchi (plantă)

  • 1. (La plural) Clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire permanent verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la singular) plantă din această clasă (Bryophyta).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • O căsuță singuratică, pe care era crescut niște mușchi pletos... moale ca mătasa și verde ca buratecul. CREANGĂ, P. 213.
      surse: DLRLC
    • Streșină de șindrilă... acoperită c-un mușchi care strălucea ca bruma în lumina cea rece a lunei. EMINESCU, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea. ALECSANDRI, P. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus.
      surse: DEX '09
    • 1.2. compus Mușchi-de-munte = lichen cartilaginos, ramificat, creț, de culoare gălbuie, verde-cenușie sau cafenie, care crește în locuri uscate din regiunea alpină (Lichen islandicus); mușchi-creț.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Mușchi de apă.
      surse: NODEX sinonime: mătasea-broaștei

etimologie: