MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, sb. mrena.

mreană sf [At: CANTEMIR, IST. 236 / V: mernă, mlean sm, mle~, mrană, (reg) br~, imbr~, îmbr~, înbr~, măriană, mbr~, mer~, mirean sm, mireahnă, mir~, ~ahnă, mrean sm, mur~, nbr~, umbr~, um~, unm~, vr~, (nob) dumbr~ / Pl: ~ne / E: slv мрена] (Iht) 1 (Reg; îc) ~-albă, ~-aspră, ~-bălană, ~-de-Dâmbovița, ~-de-Siret, ~-de-șuvoi, ~-răpănoasă, ~-galbenă, ~-roșie, br~-de-Dunăre, br~-d-Olt, br~-aurie) Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, lung de 40-60 cm, acoperit cu solzi mărunți, de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, și cu botul lung care are două perechi de mustăți scurte și groase (Barbus barbus). 2 (Reg; îc) mir-porcească, ~-de-Ilfov, ~-neagră, ~-răpănoasă, ~-ruginoasă, ~-vânătă, ~-cenușie, ~-vărgată, ~-pătată, br~-de-râu, br~-de-vale) Pește de râu mai mic decât mreana (1), cu spinarea vânătă, cu pete mari de culoare închisă (Barbus meridionalis petenyi). 3 (Iht; reg; îc) Mireană-porcească Porcușor (Gobio gobio). 4 (Ban; îf mireană) Pește nedefinit mai de aproape.

MREANĂ, mrene, s. f. Pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde-cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4-5 kg (Barbus barbus). – Din bg. mrĕana, scr. mrena.

MREANĂ, mrene, s. f. Pește de rîu din familia crapului, cu trupul cilindric; are patru mustăți scurte, solzi de culoare verde-cenușie pe spate, alburii pe burtă, putînd ajunge la o greutate de 4-5 kg; este apreciat pentru carnea lui gustoasă (Barbus fluviatilis). Mrenele scînteiau argintiu în lumină, SADOVEANU, Î. A. 137. Tocmai era să se lase de pescuit, cînd văzu o mreană. ISPIRESCU, L. 280.

MREANĂ mrene f. Pește dulcicol de talie mare, cu corp alungit, de culoare verde-măslinie pe spate și albicios pe abdomen, care are carnea gustoasă, dar icrele otrăvitoare. /<bulg. mrĕana, sb. mrena

mreană f. pește cu corpul lungit, cilindric, foarte gustos la mâncare, se vânează mai cu seamă în Olt și în Dunăre (Petromizon fluviatilis); [Bulg. MRENA].

mreánă f., pl. ene (vsl. bg. mrĭena, d. lat. muraena saŭ vgr. myraina. V. murenă și morun). Un pește ciprinoid albicĭos care poate ajunge pînă la vre-o 5 kg. (barbus fluviátilis). – Și breană (Ilfov, Cov. Mac.), și mireană (Serbia) și umbreană (Năsăud).

breană sf vz mreană

măriană sf vz mreană

mereană sf vz mreană

mernă sf vz mreană

mireahnă sf vz mreană

mirean² sm vz mreană

mireană² sf vz mreană

mlean sm vz mreană

mleană sf vz mreană

mrană sf vz mreană

mreahnă sf vz mreană

mrean sm vz mreană

mureană sf vz mreană

nbreană sf vz mreană

umbreană sf vz mreană

umreană sf vz mreană

breánă V. mreană.

mireánă, V. mreană.

umbreánă, V. mreană.

mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene

mreană s. f., g.-d. art. mrenei; pl. mrene

mreană s. f. (sil. mrea-), g.-d. art. mrenei; pl. mrene

MREANĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.

MREANĂ s. (IHT.; Barbus barbus) (înv.) scobar.

mreană (mrene), s. f. – Pește de rîu (Barbus fluviatilis). – Var. breană, umbreană, mireană. Mr. breană, megl. mreancă. Sb., cr. mrȅna (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 203; Machek, Z. slaw. Phil., XIX, 56; REW 5754; Conev 53), din mgr. μύραινα, cf. morun. Relația directă cu lat. muraena (Koerting 6382) nu e posibilă.

MĂRIANĂ s. f. v. mreană.

MEREÁNĂ s. f. v. mreană.

MÉRNĂ s. f. v. mreană.

MIREÁHNĂ s. f. v. mreană.