6 definiții pentru mozoc
Explicative DEX
mozoc1 sm [At: ȚICHINDEAL, F. 331/2 / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Câine mare ciobănesc. 2 (Olt) Epitet dat unui om care are gura asemănătoare cu un bot de câine.
MOZOC, mozoci, s. m. (Reg.) Cîine mare ciobănesc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mozóc și (Meh.) mosóc m. (cp. cu mozoc). Olt. Dulăŭ, zăvod. Nume de cîne (rev. I. Crg. 13, 115). Fig. Copil tăcut (mozac). Mold. Prichindel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
mozoc, mozoci, s.m. (reg.) 1. dulău, zăvod. 2. copil tăcut, prichindel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MOZÓC1 s. m. (Popular) Ciine (mare) ciobănesc. Iată mozocul sau cînele cenușos. . . gata stă și să uită cum mînîncă stâpînul lui. ȚICHINDEAL, F. 331/2, cf. LB, LM, H II 100, 186, 303, IV 56, VI 208, VII 155, IX 60, X 17, XIV 106, XVIII 45, 103, 305, REV. CRIT. III, 167. Aide, leleo, să te joc, Că la vară-ți fac cojoc, Numai de-ar trăi mozoc. MAT. FOLK. 963, cf. CHEST. V 76/86. ♦ (Prin nord-estul Olt.) Epitet dat unui om care are gura asemănătoare cu un bot de cline. Cf. I. CR. XIII, 82. - Pl.: mozoci. – Etimologia necunoscută.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOZOC2, -OÁCĂ adj. v. mazac.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mozoc, mozocisubstantiv masculin
- 1. Câine mare ciobănesc. DLRM