19 definiții pentru muzicant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUZICANT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. Persoană a cărei profesie este practicarea muzicii; lăutar. 3 (Înv.) Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant.

muzicant, ~ă smf [At: CĂLĂTORIE, I, 31r/14 / V: (reg) mozga~, moz~ / Pl: ~nți, ~e / E: it musicante, ger Musikant] 1 Persoană care execută piese muzicale la un instrument Si: (reg) mujicaș, (înv) muzic (1), muzicuș. 2 (Îcs) De-a ~nții Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 Persoană care cunoaște și care se ocupă cu muzica (1). 4 Persoană care are talent la muzică (1). 5 (Pex) Compozitor.

MUZICANT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. (Înv.) Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant.

MUZICANT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. Persoană care cîntă lă un instrument muzical; (învechit) persoană cu talent la muzică Erau muzicanți aleși de la Varșovia, cîntînd pe instrumente cu forme ciudate. SADOVEANU, O. VII 90. Natalia mea... este muzicantă din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 75. ◊ Fig. Orchestrația aeriană. și plină de farmec pe care o alcătuiesc... muzicanții înaripați. HOGAȘ, M. N. 116. ◊ (Adjectival) Cîmpiile de astăzi sînt ele mai mînoase... Broasca mai muzicantă în bălțile stufoase? ALEXANDRESCU, M. 178.

MUZICANT, -Ă s.m. și f. Cel care cîntă la un instrument muzical. [Cf. it. musicante, germ. Musikant].

MUZICANT, -Ă s. m. f. cel care cântă la un instrument muzical ca profesionist. (< it. musicante, germ. Musikant)

MUZICANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care cântă la un instrument muzical. 2) Persoană care se ocupă cu muzica; specialist în muzică. /<it. musicante, germ. Musikant

muzicant m. 1. cel ce știe muzica; 2. cel ce compune sau execută bucăți de muzică.

*muzicánt, -ă s. (it. musicante, d. musicare, a face muzică, a cînta). Care știe muzica, care compune saŭ execută cîntece: Verdi a fost un mare muzicant. Cîntăreț simplu de stradă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

muzicant s. m., pl. muzicanți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MUZICANT s. (reg.) mujicaș, (înv.) muzic. (~ într-o fanfară.)

MUZICANT s. (reg.) mujicaș, (înv.) muzic. (~ într-o fanfară.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MUZICANT. Subst. Muzicant, muzician, muzicuș (reg.), muzicastru (depr.); instrumentist, orchestrant (rar); cîntăreț (rar), lăutar, zicaș (reg.), zicălaș (reg.), zicălău (reg.). Fluieraș, fluierar, trișcar; naist, naingiu, neisan (înv.), muscalagiu (înv. și pop.); buciumaș, tulnicaș; cimpoiaș, cimpoier; surlaș, surlar; flautist; clarinetist; oboist; fagotist; trompet, trompetist, trompetaș (înv.), cornist, gornist, trîmbițaș, trombaș (reg.), trubaci (înv.), trombonist; saxofonist. Organist; flașnetar. Acordeonist, armonist (rar). Violonist, viorist, ceteraș (reg.), scripcar (reg.), diblar (pop.); violoncelist; contrabasist, contrabas, basist; bandurist, bandurar (rar.); chitarist; cobzar. Harpist. Țambalagiu. Pianist. Toboșar, tobaș (reg.), barabanci (înv. și reg.), tambur (ieșit din uz), daragiu (înv.), vuvar (reg.). Adj. Muzical; lăutăresc. Vb. A cînta, a cînta la un instrument, a zice (pop.). A fluiera, a buciuma; a trîmbița, a trompeti; a bate toba, a vuvui (reg.). Adv. Lăutărește. V. artă, artist, cîntăreț, formație muzicală, forme și genuri muzicale, instrumente muzicale.

Intrare: muzicant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muzicant
  • muzicantul
  • muzicantu‑
plural
  • muzicanți
  • muzicanții
genitiv-dativ singular
  • muzicant
  • muzicantului
plural
  • muzicanți
  • muzicanților
vocativ singular
  • muzicantule
  • muzicante
plural
  • muzicanților
mozgant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mozicant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muzicant, muzicanțisubstantiv masculin
muzicantă, muzicantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Erau muzicanți aleși de la Varșovia, cîntînd pe instrumente cu forme ciudate. SADOVEANU, O. VII 90. DLRLC
    • format_quote figurat Orchestrația aeriană și plină de farmec pe care o alcătuiesc... muzicanții înaripați. HOGAȘ, M. N. 116. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Cîmpiile de astăzi sînt ele mai mînoase... Broasca mai muzicantă în bălțile stufoase? ALEXANDRESCU, M. 178. DLRLC
  • 2. Persoană a cărei profesie este practicarea muzicii. DEX '09
    sinonime: lăutar
  • 3. învechit Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Natalia mea... este muzicantă din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 75. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.