MUZICANT. Subst. Muzicant, muzician, muzicuș (reg.), muzicastru (depr.); instrumentist, orchestrant (rar); cîntăreț (rar), lăutar, zicaș (reg.), zicălaș (reg.), zicălău (reg.). Fluieraș, fluierar, trișcar; naist, naingiu, neisan (înv.), muscalagiu (înv. și pop.); buciumaș, tulnicaș; cimpoiaș, cimpoier; surlaș, surlar; flautist; clarinetist; oboist; fagotist; trompet, trompetist, trompetaș (înv.), cornist, gornist, trîmbițaș, trombaș (reg.), trubaci (înv.), trombonist; saxofonist. Organist; flașnetar. Acordeonist, armonist (rar). Violonist, viorist, ceteraș (reg.), scripcar (reg.), diblar (pop.); violoncelist; contrabasist, contrabas, basist; bandurist, bandurar (rar.); chitarist; cobzar. Harpist. Țambalagiu. Pianist. Toboșar, tobaș (reg.), barabanci (înv. și reg.), tambur (ieșit din uz), daragiu (înv.), vuvar (reg.). Adj. Muzical; lăutăresc. Vb. A cînta, a cînta la un instrument, a zice (pop.). A fluiera, a buciuma; a trîmbița, a trompeti; a bate toba, a vuvui (reg.). Adv. Lăutărește. V. artă, artist, cîntăreț, formație muzicală, forme și genuri muzicale, instrumente muzicale.