mozavirie sf [At: (a. 1642) BV I, 125/10 / V: ~vire, muz~, muzăv~ / A și: (nob) mozavirie / Pl: ~ii / E: mozavir + -ie] (Înv) 1 Calomnie. 2 Dușmănie. 3 Viclenie.

MOZAVIRIE s. f. (ȚR) Defăimare, calomnie. De la începutul lumii au fost muzaviriia și încă pînă în ziua de astăzi tot să află. ÎNV. 1642, 14^r. Nu-l lăsă pentru muzăviriia ce muzavirise. N 1682, 25^v. Ni să cade să ne ferim de toate pizmele mele si mozaviriile. NEAGOE; cf. ÎNV. 1642, 16^r, 16^v; MARDARIE, 158, 177; BIBLIA (1688); ST LEX. 294; LEX. 1683, 50^v; ANON. CANTAC.; ANON. BRÎNCOV.; GI, 15^r; N 1727, 163^v. Variante: mozavirie (ÎNV. 1642, 14^r, 16^r, 16^v; BIBLIA (1688); NEAGOE muzăvirie (N 1682, 25^v). Etimologie: mozavir + suf. -ie. Vezi și mozavir, mozaviri. Cf. balamuție, b l o j e r i t u r ă, b l o j i t u r ă, c l e v e t ă, p o n o s.

mozavir sm [At: CUV D. BĂTR. I, 294 / Pl: ~i / E: tc müzevvir] (Tcî) 1 Calomniator. 2 Om viclean.

mozavír m. (turc. [d. ar.] müzevvir). Vechĭ. Rar. Calomniator. – Și ca verb mozaviresc, și ca subst. mozaviríe, și ca adj. mozavírnic: cuvinte mozavirnice.

MOZAVIRÍE s. v. animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discordie, discreditare, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, ponegreală, ponegrire, pornire, șoaptă, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

mozavirie s. v. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCORDIE. DISCREDITARE. DUȘMĂNIE. ÎNVRĂJBIRE. OSTILITATE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PORNIRE. ȘOAPTĂ. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.