MOZAVIRIE s. f. (ȚR) Defăimare, calomnie. De la începutul lumii au fost muzaviriia și încă pînă în ziua de astăzi tot să află. ÎNV. 1642, 14^r. Nu-l lăsă pentru muzăviriia ce muzavirise. N 1682, 25^v. Ni să cade să ne ferim de toate pizmele mele si mozaviriile. NEAGOE; cf. ÎNV. 1642, 16^r, 16^v; MARDARIE, 158, 177; BIBLIA (1688); ST LEX. 294; LEX. 1683, 50^v; ANON. CANTAC.; ANON. BRÎNCOV.; GI, 15^r; N 1727, 163^v. Variante: mozavirie (ÎNV. 1642, 14^r, 16^r, 16^v; BIBLIA (1688); NEAGOE muzăvirie (N 1682, 25^v). Etimologie: mozavir + suf. -ie. Vezi și mozavir, mozaviri. Cf. balamuție, b l o j e r i t u r ă, b l o j i t u r ă, c l e v e t ă, p o n o s.