6 definiții pentru mozavir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mozavir sm [At: CUV D. BĂTR. I, 294 / Pl: ~i / E: tc müzevvir] (Tcî) 1 Calomniator. 2 Om viclean.

MOZAVIR s. m. (Mold., ȚR) Defăimător, calomniator. A: Mozavirul cela ce va fi cu doo fețe. ȘAPTE TAINE. Mozavirii ce-l băga cu cuvint rău pre David cătră-mpăratul. DOSOFTEI, PS. B: Sîntu împreunătoriu tuturor răutăților, urîtoriu, clevetnic, muzaviriu ... ÎNV. 1642, 3v. Să nu fie fost mîndru sau ... mozaviriu. ÎNV. 1702,14v. Ca un tîlhar și mozavir ce este să-l iei si să-l perzi. E 1777, 101r; cf. MARDARIE, 158. 282, 293; ST. LEX., 294, LEX: 1683, 36v; PAT. 17052, 159v; E 1777, 103r. // C: V-ați făcut răi, fără, de leage, mozaviri. LD, 4v; cf. LD ,9r: PF, 75r. Variante: muzaviriu (ÎNV. 1642, 3v). Etimologie: tc. müzevvir. Vezi și mozaviri, mozavirie. Cf. b a l a m u t, b I o j e r i t o r, ciocotniță (2), o c a r n i c (2).

mozavír m. (turc. [d. ar.] müzevvir). Vechĭ. Rar. Calomniator. – Și ca verb mozaviresc, și ca subst. mozaviríe, și ca adj. mozavírnic: cuvinte mozavirnice.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOZAVÍR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

mozavir adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mozavír (-ri), s. m. – Defăimător. – Var. muzavir. Megl. muzuvir. Tc. (arab.) müzavir (Șeineanu, III, 81; Lokotsch 1526a), cf. ngr. μουζαβίρης. Sec. XVII, înv.Der. mozavirie (var. muzavirie), s. f. (calomnie): mozaviri, vb. (a calomnia); mozavirnic, adj. (calomnios). Cf. sp. manzobre (Corominas, III, 258).

Intrare: mozavir
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mozavir
  • mozavirul
  • mozaviru‑
plural
  • mozaviri
  • mozavirii
genitiv-dativ singular
  • mozavir
  • mozavirului
plural
  • mozaviri
  • mozavirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)