MOZAÍSM s. n. Religie monoteistă a evreilor, fondată, potrivit legendei, de Moise la sfârșitul sec. XIII î. H. ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament; religie mozaică; iudaism. – Din fr. mosaïsme, it. mosaismo.

mozaism sns [At: DLR / E: fr mozaïsme, it mosaismo] Religie monoteistă practicată de evrei, ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament și care are ca punct de plecare învățătura lui Moise Si: iudaism.

MOZAÍSM s. n. Religie monoteistă (practicată de evrei), ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament; religie mozaică; iudaism. – Din fr. mosaïsme, it. mosaismo.

MOZAÍSM s. n. Cult religios monoteist (practicat de evrei) ale cărui principii sînt cuprinse în vechiul testament și care are ca punct de plecare învățătura lui Moise; religie mozaică.

MOZAÍSM s.n. Cult religios monoteist practicat de evrei, ale cărui principii sunt cuprinse în Vechiul testament; religie mozaică. [Pron. -za-ism. / < fr. mosaïsme, it. mosaismo].

MOZAÍSM s. n. religie monoteistă în rândurile evreilor, având principii în Vechiul Testament și Talmud; iudaism. (< fr. mosaïsme)

MOZAÍSM n. Religie monoteistă răspândită la evrei și legată de numele lui Moise, ale cărei baze sunt cuprinse și în Vechiul Testament; iudaism. /<fr. mosaïsme, it. mosaismo

mozaism n. religiune mozaică.

*mozaízm n. Legea luĭ Moĭse, judaizm.

mozaism s. n.

mozaísm s. n.

mozaism.

MOZAÍSM s. (BIS.) iudaism.

MOZAISM s. (BIS.) iudaism.

mozaísm s. n. Religie monoteistă practicată de evrei și întemeiată de Moise la sfârșitul sec. 13 î. Hr., ale cărei principii sunt cuprinse în Vechiul Testament; iudaism, religie mozaică. – Din fr. mosaïsme, it. mosaismo.