mozaicare sf [At: DEX² / P: ~za-i~ / Pl: ~cări / E: mozaica] 1 Împodobire cu mozaicuri¹ (1). 2 Conferire a unui aspect de mozaic¹ (1).

MOZAICA, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri¹; a face să aibă aspect de mozaic¹. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic¹.

MOZAICAR, -Ă, mozaicari, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Lucrător specializat în tehnica mozaicului¹, care face lucrări de mozaic¹; mozaist. [Pr.: -za-i-] – Mozaic¹ + suf. -ar.

mozaica vt [At: DEX² / P: ~za-i~ / Pzi: ~ichez / E: mozaic¹] (Rar) 1 A împodobi cu mozaicuri¹ (1). 2 A face să aibă aspect de mozaic¹ (1).

mozaicar sm [At: IORDAN, L. R. A. 162 / P: ~za-i~ / Pl: ~i / E: mozic¹ + -ar] 1 Meșter care face lucrări de mozaic¹ (1). 2 Artist care s-a specializat în tehnica mozaicului¹ (1) Si: mozaist.

MOZAICA, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri¹; a face să aibă aspect de mozaic¹. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic¹.

MOZAICAR, -Ă, mozaicari, -e, s. m. și f. Lucrător specializat în tehnica mozaicului¹, care face lucrări de mozaic¹; mozaist. [Pr.: -za-i-] – Mozaic¹ + suf. -ar.

MOZAICAR, mozaicari, s. m. Lucrător specializat în lucrări de mozaic. – Pronunțat: -za-i-.

MOZAICA vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].

MOZAICAR, -Ă s.m. și f. Lucrător specializat în lucrări de mozaic; mozaist. [Pron. -za-i-. / < mozaic + -ar].

MOZAICA vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)

MOZAICAR, -Ă s. m. f. lucrător specializat în lucrări de mozaic¹; mozaist. (< mozaic + -ar)

MOZAICAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană specializată în lucrări de mozaic. [Sil. -za-i-] /mozaic + suf. ~ar

*mozaicár m. Lucrător de mozaic, artist în mozaic.

mozaicare s. f., pl. mozaicări

mozaicar (desp. -za-i-) s. m., pl. mozaicari

mozaicară (rar) (desp. -za-i-) s. f., g.-d. art. mozaicarei; pl. mozaicare

mozaicar (-za-i-) s. m., pl. mozaicari

mozaicară (rar) (-za-i-) s. f., g.-d. art. mozaicarei; pl. mozaicare

mozaica vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichez, 3 sg. și pl. mozaichează

mozaicar s. m. (sil. -za-i-), pl. mozaicari

mozaicară s. f. (sil. -za-i-), g.-d. art. mozaicarei; pl. mozaicare

MOZAICAR s. mozaist. (E de profesie ~.)

MOZAICAR s. mozaist. (E de profesie ~.)

MOZAICAR s. m. Persoană care face lucrări de mozaic¹ (1), care s-a specializat în tehnica mozaicului¹; mozaist. Cf. IORDAN, L. R. A. 162, LEG. EC. PL. 294, DL, DM, DN. – Pronunțat: -za-i-. – Pl.: mozaicari. – Mozaic¹ + suf. -ar.