2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOVILÍRE, moviliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

movilire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: movili] (Reg) 1 Așezare în formă de movilă. 2 Doborâre.

MOVILÍRE, moviliri, s. f. Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.

MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.

movili vt [At: ȘEZ. VII, 43 / Pzi: ~lesc / E: movilă] (Reg) 1 A ridica, a așeza în formă de movilă. 2 A doborî, a trânti grămadă.

MOVILÍ, movilesc, vb. IV. Tranz. A așeza grămadă, în formă de movilă. Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195.

A MOVILÍ ~ésc tranz. A așeza în formă de movilă; a face movilă. /Din movilă

movilì v. a întinde grămadă (ca o movilă): pământ movilit.

movilésc v. tr. (d. movilă). Rar. Adun în formă de movilă: a movili pămîntu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

movilíre (reg.) s. f., g.-d. art. movilírii; pl. movilíri

movilíre s. f., g.-d. art. movilírii; pl. movilíri

movilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilésc, imperf. 3 sg. movileá; conj. prez. 3 să movileáscă

movilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilésc, imperf. 3 sg. movileá; conj. prez. 3 sg. și pl. movileáscă

Intrare: movilire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • movilire
  • movilirea
plural
  • moviliri
  • movilirile
genitiv-dativ singular
  • moviliri
  • movilirii
plural
  • moviliri
  • movilirilor
vocativ singular
plural
Intrare: movili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • movili
  • movilire
  • movilit
  • movilitu‑
  • movilind
  • movilindu‑
singular plural
  • movilește
  • moviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • movilesc
(să)
  • movilesc
  • movileam
  • movilii
  • movilisem
a II-a (tu)
  • movilești
(să)
  • movilești
  • movileai
  • moviliși
  • moviliseși
a III-a (el, ea)
  • movilește
(să)
  • movilească
  • movilea
  • movili
  • movilise
plural I (noi)
  • movilim
(să)
  • movilim
  • movileam
  • movilirăm
  • moviliserăm
  • movilisem
a II-a (voi)
  • moviliți
(să)
  • moviliți
  • movileați
  • movilirăți
  • moviliserăți
  • moviliseți
a III-a (ei, ele)
  • movilesc
(să)
  • movilească
  • movileau
  • movili
  • moviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

movilire

  • 1. Acțiunea de a movili și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi movili
    surse: DEX '98 DEX '09

movili

  • 1. regional A așeza grămadă, în formă de movilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi movilă
    surse: DEX '98 DEX '09