opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOVILIRE, moviliri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

movilire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: movili] (Reg) 1 Așezare în formă de movilă. 2 Doborâre.

MOVILIRE, moviliri, s. f. Acțiunea de a movili și rezultatul ei. – V. movili.

MOVILI, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.

MOVILI, movilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A așeza grămadă, în formă de movilă. – V. movilă.

movili vt [At: ȘEZ. VII, 43 / Pzi: ~lesc / E: movilă] (Reg) 1 A ridica, a așeza în formă de movilă. 2 A doborî, a trânti grămadă.

MOVILI, movilesc, vb. IV. Tranz. A așeza grămadă, în formă de movilă. Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195.

A MOVILI ~esc tranz. A așeza în formă de movilă; a face movilă. /Din movilă

movilì v. a întinde grămadă (ca o movilă): pământ movilit.

movilésc v. tr. (d. movilă). Rar. Adun în formă de movilă: a movili pămîntu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

movilire (reg.) s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri

movilire (reg.) s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri

movilire s. f., g.-d. art. movilirii; pl. moviliri

movili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilesc, 3 sg. movilește, imperf. 1 movileam; conj. prez. 1 sg. să movilesc, 3 să movilească

movili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilesc, imperf. 3 sg. movilea; conj. prez. 3 să movilească

movili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. movilesc, imperf. 3 sg. movilea; conj. prez. 3 sg. și pl. movilească

Intrare: movilire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • movilire
  • movilirea
plural
  • moviliri
  • movilirile
genitiv-dativ singular
  • moviliri
  • movilirii
plural
  • moviliri
  • movilirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: movili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • movili
  • movilire
  • movilit
  • movilitu‑
  • movilind
  • movilindu‑
 singular plural
  • movilește
  • moviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • movilesc
 (să)
  • movilesc
  • movileam
  • movilii
  • movilisem
a II-a (tu)
  • movilești
 (să)
  • movilești
  • movileai
  • moviliși
  • moviliseși
a III-a (el, ea)
  • movilește
 (să)
  • movilească
  • movilea
  • movili
  • movilise
plural I (noi)
  • movilim
 (să)
  • movilim
  • movileam
  • movilirăm
  • moviliserăm
  • movilisem
a II-a (voi)
  • moviliți
 (să)
  • moviliți
  • movileați
  • movilirăți
  • moviliserăți
  • moviliseți
a III-a (ei, ele)
  • movilesc
 (să)
  • movilească
  • movileau
  • moviliră
  • moviliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

movilire, movilirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a movili și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi movili DEX '98 DEX '09

movili, movilescverb

  • 1. regional A așeza grămadă, în formă de movilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195. DLRLC
etimologie:
  • vezi movilă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.