MOVILI vb. IV. T r a n z. (Regional) A ridica, a așeza în formă de movilă. Parte din semănături erau pălite la pămînt, legate în snopi și movilite în clăi. DELAVRANCEA, S. 195. Am movilit mormînt lui Agamemnon. MURNU, O. 69. ♦ A doborî, a trînti grămadă. Frunză verde măr domnesc, Nu-s urs să te movilesc, Ci-s voinic să te iubesc. ȘEZ. VII, 43. (A b s o l.) Te las, leleo, și mă duc, Că m-așteaptă puica-n crîng, Că nu-s urs să movilesc, Ci-s voinic ca să iubesc. PAMFILE, C. Ț. 143. – Prez. ind.: movilesc. – V. movilă.