mototoli vtr [At: PANN, P. V. II, 4/26 / V: motoli / Pzi: ~lesc / E: pbl fo] 1-2 A (se) face mototol¹ (1). 3-4 A (se) ghemui. 5-6 A (se) șifona.

MOTOTOLI, mototolesc, vb. IV. Tranz. A face mototol, a face cocoloș. Mototoli tustrele răvașele și le zvîrli alături de coș. C. PETRESCU, A. 354. Mototolind în mîini hîrtia a aruncat-o. CARAGIALE, O. III 90. Procopseală nu e cîrpă să o mototolești și să o bagi în sîn. PANN, P. V. II 4. ♦ (Cu privire la haine, rufe) A boți, a șifona. (Refl.) Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251.

A MOTOTOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A comprima dând formă de ghem; a face mototol. 2) A face să se mototolească; a boți; a șifona. /Onomat.

A SE MOTOTOLI se ~ește intranz. (despre obiecte) A-și pierde netezimea; a se boți; a se șifona. /Onomat.

mototolì v. a (se) face mototol. [Poate în loc de motocolì, din motoc, cotoiu].

motol a vz mototol¹

motoli v vz mototoli

mototoi ain [At: PĂCALĂ, M. R. 140 / E: cf mototol¹] (Reg) Prostănac.

mototol², ~oală a [At: ALAS 8 IV, 1923, 4/1 / Pl: ~i, ~oale / E: ns cf matol, mototol¹] (Arg) Beat.

mototol¹, ~oală [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) mormotol, motol / Pl: ~i, ~oale / E: mototoli] 1 sn Ghemotoc. 2 sn (D. oameni; îlv) A se face ~ A se ghemui. 3 sn (Îal; d. o colectivitate) A se îngrămădi. 4 sn (Îe) A face ~ A doborî pe cineva la pământ, a lăsa nemișcat, inert. 5 sn (Reg; îlv) A se da de-a ~ul A se rostogoli. 6 a Ghemuit. 7 a Mototolit. 8 sn (Reg) Pămătuf cu care se șterge vatra cuptorului. 9 sn (Reg) Vălătuc de fân. 10 sn (Reg; lpl) Bulgări de zăpadă. 11-12 smf, a (Om) încet la lucru. 13-14 smf, a (Om) prost.

MOTOTOL², -OALĂ, mototoli, -oale, adj. (Rar la f.; despre oameni) Lipsit de vigoare, bleg, tont. Se învîrtea prin casă, băcănită pe obraji și mototoală. STANCU, D. 440. Fără voință, bleg, mototol, ai să fii toată viața. PAS, Z. I 293. Mătușa Ruxanda se dădu doi pași înapoi, să-și vadă feciorul mai bine și să-l măsoare mai cu jale, cîtu-i de mototol și nevolnic. C. PETRESCU, R. DR. 20.

MOTOTOL² ~oală (~oli, ~oale) Care este greoi, neîndemânatic și nepriceput. /v. a mototoli

mototol n. 1. ghem; 2. ceva strâns tare, deformat; 3. fig. indolent: e mototol și adormit ISP. [Abstras din mototoli]. ║ adv. grămadă: căzu mototol sub masă ISP.

mototól n., pl. oale (d. mototolesc. Cp. și cu ung. motola, vîrtelniță). Munt. Boț, ghem, ghĭomotoc, lucru mototolit: a face basmaŭa, rufele, haĭnele mototol. Adv. A cădea mototol, a cădea grămadă, grămădit, fără putere. Adj. Motolog, fără energie: om mototol, femeĭe mototoală. V. fofoloc.

mototolésc v. tr. (d. mototol saŭ invers; ung. motólálni, a depăna; ceh. motoliti se, a se învîrti). Vest. Boțesc, stric netezeala: a mototoli o hîrtie, o haĭnă.

mototoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, 3 sg. mototolește, imperf. 1 mototoleam; conj. prez. 1 sg. să mototolesc, 3 să mototolească

mototoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, imperf. 3 sg. mototolea; conj. prez. 3 să mototolească

mototoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, imperf. 3 sg. mototolea; conj. prez. 3 sg. și pl. mototolească

mototol¹ adj. m., pl. mototoli; f. mototoală, pl. mototoale

mototol¹ adj. m., pl. mototoli; f. mototoală, pl. mototoale

mototol adj. m., pl. mototoli; f. sg. mototoală, pl. mototoale

MOTOTOLI vb. v. șifona.

MOTOTOLI vb. a (se) boți, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

MOTOTOL s., adj. 1. s. v. ghemotoc. 2. adj. v. bleg.

MOTOTOL s., adj. 1. s. cocoloș, ghemotoc, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.) 2. adj. bleg, indolent, lălîu, moale, molatic, molîu, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.)