motorizat, ~ă [At: SAHIA, U. R. S. S. 88 / Pl: ~ați, ~e / E: motoriza] 1 a Care utilizează tracțiunea mecanică. 2 a Echipat cu motor. 3 snp (Mil) Trupe care folosesc mijloace mecanizate de luptă și de transport, în special tancuri.

MOTORIZAT, -Ă, motorizați, -te, adj. Care utilizează tracțiune mecanică. Aviație, tancuri, artilerie motorizată. SADOVEANU, M. C. 92. ♦ (Substantivat, pl.) Trupă de ostași care folosesc mijloace mecanizate de luptă, în special tancuri. În noapte, departe, s-auzea cutremurul motorizatelor germane. CAMILAR, N. I 12.

MOTORIZAT, -Ă adj. Cu tracțiune mecanică. // s.n.pl. Unitate militară dotată cu mijloace mecanizate de luptă, în special cu tancuri. [Cf. fr. motorisé].

MOTORIZAT, -Ă I. adj. echipat cu motor. II. s. n. pl. unitate militară dotată cu mijloace mecanizate de luptă (tancuri). (< fr. motorisé)

MOTORIZAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MOTORIZA. 2) Care folosește motoarele. /v. a motoriza

motoriza vt [At: DL / Pzi: ~zez / E: fr motoriser] 1 A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică. 2 A înlocui tracțiunea animală cu una mecanică.

MOTORIZA, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu tracțiune mecanică, a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. ♦ A echipa un vehicul cu un motor.

MOTORIZA vb. I. tr. A înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică; a mecaniza. ♦ A echipa un vehicul cu un motor. [< fr. motoriser, cf. germ. motorisieren].

MOTORIZA vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)

A MOTORIZA ~ez tranz. (vehicule) A dota cu motor; a înzestra cu tracțiune mecanică. ~ o divizie de infanterie. /<fr. motoriser

*motorizéz v. tr. (d. motor). Înzestrez cu motoare (vehicule automobile): a motoriza o artilerie. V. mecanizez.

motoriza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. motorizez, 3 motorizează; conj. prez. 1 sg. să motorizez, 3 să motorizeze

motorizate s. n. pl.

motoriza (a ~) vb., ind. prez. 3 motorizează

motorizate s. n. pl.

motoriza vb., ind. prez. 1 sg. motorizez, 3 sg. și pl. motorizează

motorizate s. n. pl.

MOTORIZAT, -Ă adj. Care utilizează tracțiune mecanică; echipat cu motor. Industria motorizată a U.R.S.S.-ului cere din ce în ce mai mult petrol. SAHIA, U.R.S.S. 88. Aviație, tancuri, artilerie motorizată. SADOVEANU, M. C. 92. Vase motorizate pentru pescuitul marin de coastă și larg. . . au făcut ca producția de pește să crească din an în an. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 975. ♦ (Substantivat, n. pl.) Trupe care folosesc mijloace mecanizate de luptă (în special tancuri) și de transport. În noapte, departe s-auzea cutremurul motorizatelor germane. CAMILAR, N. I, 12, cf. 370. – Pl.: motorizați, -te. – V. motoriza.

MOTORIZÁ vb. I. T r a n z. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală cu una mecanică. Cf. DL. – Prez. ind.: motorizez. – Din fr. motoriser.