2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius.

MOTÓRIU, -IE, motorii, adj. (Rar) Motor (II). – Din lat. motorius.

motoriu, ~ie a [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: lat motorius] (Rar) Motor (4).

MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică convertibilă în lucru mecanic (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). ◊ Motor termic = motor care transformă energia termică a unui combustibil în energie mecanică. Motor electric = motor care transformă energia electrică în energie mecanică. Motor eolian = motor care transformă energia vântului în energie mecanică. Motor hidraulic = motor care transformă energia hidraulică (a unei mase de apă în mișcare sau a unui fluid sub presiune) în energie mecanică. Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. ◊ Compus Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. II. 1. Adj. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motoriu. 2. Adj., s. n. Factor, agent (persoană) care declanșează o acțiune, care stimulează pe cineva sau ceva, care dă impuls unei acțiuni. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.

motor, ~oare [At: COSTINESCU / Pl: ~i, ~oare / E: fr moteur, ger Motor] 1 sn Mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru a pune în mișcare altă mașină, un vehicul etc. 2 sn (Arg; îe) Îmi vâjâie ~ul Mă doare capul. 3 sn (Pop) Automobil. 4 a (D. sisteme tehnice sau piese, d. organe anatomice) Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare Si: motoriu. 5 a (Fig) Care declanșează, care stimulează o acțiune Si: stimulator. 6 sns Factor, agent etc. care dă impuls unei acțiuni Si: imbold, stimul. 7 sn (Îs) ~ cu plasmă Motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. 8 sn (Îs) ~ fotonic Motor cu reacție în care agentul motor îl constituie fotonii. 9 sn (Îs) ~ ionic Motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. 10 sn (Îs) ~ nuclear Motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. 11 sn (Îc) ~-rachetă Sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant.

MOTÓR, -OÁRE, motori, -oare, s. n., adj. I. S. n. Mașină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică (pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc.). (În sintagmele) Motor cu plasmă = motor cu reacție în care agentul motor este constituit dintr-un gaz ionizat aflat în stare de plasmă. Motor fotonic = motor cu reacție la care agentul motor îl constituie fotonii. Motor ionic = motor cu reacție în care agentul motor este constituit din particule încărcate cu aceeași sarcină electrică (ioni pozitivi) accelerate prin mari diferențe de potențial. Motor nuclear = motor acționat cu ajutorul energiei nucleare obținute prin fisiune. (În compusul) Motor-rachetă = sistem de propulsie folosit în atmosfera rarefiată sau în spațiul cosmic, la care combustibilul este un amestec de carburant și comburant. Motor eolian. Motor electric. Motor hidraulic. Motor pneumatic. Motor cu ardere internă. II. Adj. 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare; motoriu. 2. Fig. Care stimulează, declanșează o acțiune. ♦ (Substantivat, n.) Factor, agent care dă impuls unei acțiuni; stimul, imbold. – Din fr. moteur, lat. motor, germ. Motor.

MOTÓR2, -OÁRE, motori, -oare, adj. Care pune ceva în mișcare. Nerv motor. Mușchi motor. – Variantă: motóriu, -ie (PARHON, O. A. I 29) adj.

MOTÓR, -OÁRE adj. Care pune în mișcare, care mișcă. [Var. motoriu, -ie adj. / cf. fr. moteur, lat. motor].

MOTÓR, -OÁRE I. adj. care pune în mișcare, care mișcă. II. s. n. 1. mașină de forță care transformă o formă oarecare de energie în energie mecanică pentru acționarea altei mașini, a unui vehicul etc. 2. (fig.) ceea ce mișcă ceva; imbold, stimulent. (< fr. moteur, germ. Motor) corectată

MOTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care mișcă; care pune în mișcare; care produce mișcare. Forță ~oare. /<fr. moteur, lat. motor, germ. Motor

motor m. 1. ceeace dă mișcare: aburul e un motor puternic; 2. mușchi ce fac să miște un membru; 3. fig. ceeace inspiră, face să lucreze: interesul fu motorul acestei întreprinderi. ║ a. care dă mișcare: forță motrice.

*motór, -oáre adj. (lat. mótor, -óris, f. mótrix, -icis, mișcător, d. movére, motum, a mișca. V. moțiune, mobil, mut 2). Mișcător, care pune în mișcare: apa e forța motoare (și maĭ des motrice) a acesteĭ morĭ, mușchiĭ motorĭ aĭ ochilor. S. n., pl. oare. Lucru care produce mișcare, ca apa, o mașină orĭ alt-ceva. Fig. Cauză de acțiune, agent mișcător: interesu e motoru acesteĭ întreprinderĭ, acest om e motoru acesteĭ societățĭ. Bicicletă cu motor, motocicletă. – Ca adj., fem. e maĭ des motorice1.[1]

  1. 1. Posibilă greșeală de tipar pentru motrice. LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

motóriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. motórie (-ri-e); pl. m. și f. motórii

motóriu adj. m. [-riu pron. -rĭu], f. motórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. motórii[1]

  1. Var. motor LauraGellner

motór1 adj. m., pl. motóri; f. sg. și pl. motoáre

motór adj. m., pl. motóri; f. sg. și pl. motoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: motoriu
motoriu adjectiv
  • pronunție: motorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motoriu
  • motoriul
  • motoriu‑
  • motorie
  • motoria
plural
  • motorii
  • motoriii
  • motorii
  • motoriile
genitiv-dativ singular
  • motoriu
  • motoriului
  • motorii
  • motoriei
plural
  • motorii
  • motoriilor
  • motorii
  • motoriilor
vocativ singular
plural
Intrare: motor (adj.)
motor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motor
  • motorul
  • motoru‑
  • motoare
  • motoarea
plural
  • motori
  • motorii
  • motoare
  • motoarele
genitiv-dativ singular
  • motor
  • motorului
  • motoare
  • motoarei
plural
  • motori
  • motorilor
  • motoare
  • motoarelor
vocativ singular
plural
motoriu adjectiv
  • pronunție: motorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • motoriu
  • motoriul
  • motoriu‑
  • motorie
  • motoria
plural
  • motorii
  • motoriii
  • motorii
  • motoriile
genitiv-dativ singular
  • motoriu
  • motoriului
  • motorii
  • motoriei
plural
  • motorii
  • motoriilor
  • motorii
  • motoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

motoriu

etimologie:

motor (adj.) motoriu

  • 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mișcare, care comandă o mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: motoriu motrice attach_file un exemplu
    exemple
    • Nerv motor. Mușchi motor.
      surse: DLRLC
  • 2. Care declanșează o acțiune, care stimulează pe cineva sau ceva, care dă impuls unei acțiuni.
    surse: DEX '09

etimologie: