MOTORINĂ, motorine, s. f. Amestec lichid de hidrocarburi obținut prin distilarea țițeiului sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la motoarele cu autoaprindere sau ca materie primă în industria chimică. – Din germ. Motorin.

motorină sf [At: NICA, L. VAM. 162 / E: ger Motorin] 1 Lichid obținut prin distilarea țițeiului, folosit drept combustibil la anumite motoare și ca materie primă în industira chimică. 2 (Arg) Rom. 3 (Arg) Vin.

MOTORINĂ, motorine, s. f. Lichid vâscos obținut prin distilarea petrolului, a gudroanelor cărbunilor de pământ sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare sau ca materie primă în industria chimică. – Din germ. Motorin.

MOTORINĂ s. f. Lichid vîscos obținut prin distilarea petrolului, a gudroanelor cărbunilor de pămînt sau a unor produse sintetice, folosit drept combustibil la anumite motoare. Tractoarele... se depărtau încet în norul lor de praf, cu miros cald de motorină arsă. DUMITRIU, V. L. 111. Cîteva umbre se mișcau pe lîngă depozitul de motorină. MIHALE, O. 14.

MOTORINĂ s.f. Lichid vîscos care se extrage prin distilare din țiței sau din unele produse sintetice și este folosit drept combustibil la unele motoare. [Nume comercial].

MOTORINĂ s. f. combustibil lichid obținut la distilarea primară a țițeiului sau a unor produse sintetice. (< germ. Motorin)

MOTORINĂ ~e f. Produs obținut prin distilarea petrolului, folosit drept combustibil sau la fabricarea unor unsori consistente. /<germ. Motorin

motorină f. derivat din petrol pentru punerea în mișcare a mașinelor.

motorină s. f., g.-d. art. motorinei; pl. motorine

!motorină s. f., g.-d. art. motorinei; pl. motorine

motorină s. f., g.-d. art. motorinei

MOTORÍNĂ (< germ.) s. f. Produs lichid constituit dintr-un amestec de hidrocarburi C₁₅-C₂₁, cu p. f. 300-370°C, obținut prin distilarea țițeiului sau a unor produse sintetice. Se folosește drept combustibil în motoarele cu autoaprindere, ca materie primă pentru cracarea catalitică etc.

motorină s. f. sg. rom.

MOTORINĂ s. v. rom, vin.

motorină s. v. ROM. VIN.

MOTORINĂ s. f. 1 . Lichid obținut prin distilarea țițeiului, folosit drept combustibil la anumite motoare și ca materie primă în industria chimică. Cf. NICA, L. VAM. 162. Cîteva umbre șt mișcau pe lîngă depozitul de motorină. MIHALE, O. 14, cf. V. ROM. februarie 1953, 85. 2. (Argotic) Rom. Dă-mi un ceai. . . cu motorină. BUL. FIL. V, 244. ♦ Vin. BUL. FIL. IV, 135. – Din germ. Motorin.