MOTORÍNĂ (< germ.) s. f. Produs lichid constituit dintr-un amestec de hidrocarburi C₁₅-C₂₁, cu p. f. 300-370°C, obținut prin distilarea țițeiului sau a unor produse sintetice. Se folosește drept combustibil în motoarele cu autoaprindere, ca materie primă pentru cracarea catalitică etc.