mostoc sn [At: ANTIPA, P. 468 / Pl: ~oace / E: rs мосток] (Reg) Scândură așezată vertical la capătul podului de la lotcă, pentru a opri căderea peștelui în fundul lotcii Si: (reg) fundătoare.

MOSTOC s. v. moșmon.

mostoc s. v. MOȘMON.

moștóc, s.n. (reg.) Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu, 1999: 229). – Din ucr. motoșka (MDA).

moștoc, s.n. – (reg.) Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu 1999: 229). – Din ucr. motoșka (MDA).

moștoc, s.n. – Buchet, mănunchi: „Vai, bunicule, cum aș fi rupt un moștoc și l-aș fi pus în pahar” (Bilțiu 1999: 229). – Probabil din ucr. motoșka.

MOSTOC s. n. (Regional) Scîndură așezată vertical la capătul podului de la lotcă, pentru a opri căderea peștelui în fundul lotcii; (regional) fundătoare. Cf. ANTIPA, P. 468. – Pl.: mostoace. – Din rus. мосток.