4 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSORÁT, -Ă, mosorați, -te, adj. (Tehn.) Bobinat. – V. mosora.

MOSORÁT, -Ă, mosorați, -te, adj. (Tehn.) Bobinat. – V. mosora.

MOSORÁ, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

MOSORÁ, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

mosora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: mosor] 1 (Nob) A depăna ață, tort etc. pe un mosor. 2 (Trs) A înnădi.

mosorât, ~â a [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 6973 / V: ~rat / Pl: ~âți, ~e / E: mosorî] 1 (Îvr; d. răni) Tumefiat. 2 (Trs) Cu cupole, cu turnuri. 3 (Fig; reg; d. oameni) Trist.

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.

MOSORÎT adj. (Mold.) Umflat, tumefiat. Răbdînd bărbătește vînturile ... de-i era zbîrcită și mosorîtă fața. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mosorî. Vezi și mosorîtură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mosorá vb., ind. prez. 1 sg. mosoréz, 3 sg. și pl. mosoreáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-rắsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans.Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Intrare: mosorat
mosorat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorat
  • mosoratul
  • mosoratu‑
  • mosora
  • mosorata
plural
  • mosorați
  • mosorații
  • mosorate
  • mosoratele
genitiv-dativ singular
  • mosorat
  • mosoratului
  • mosorate
  • mosoratei
plural
  • mosorați
  • mosoraților
  • mosorate
  • mosoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: mosora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosora
  • mosorare
  • mosorat
  • mosoratu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorea
  • mosorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorez
(să)
  • mosorez
  • mosoram
  • mosorai
  • mosorasem
a II-a (tu)
  • mosorezi
(să)
  • mosorezi
  • mosorai
  • mosorași
  • mosoraseși
a III-a (el, ea)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosora
  • mosoră
  • mosorase
plural I (noi)
  • mosorăm
(să)
  • mosorăm
  • mosoram
  • mosorarăm
  • mosoraserăm
  • mosorasem
a II-a (voi)
  • mosorați
(să)
  • mosorați
  • mosorați
  • mosorarăți
  • mosoraserăți
  • mosoraseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosorau
  • mosora
  • mosoraseră
Intrare: mosorât
mosorât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
(să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
(să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
(să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
(să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâ
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
(să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
(să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
(să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
(să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
(să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
(să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosori
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mosorat

etimologie:

  • vezi mosora
    surse: DEX '98 DEX '09

mosora

etimologie:

  • mosor
    surse: DEX '98 DEX '09