4 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSORARE, mosorări, s. f. (Tehn.) Bobinare. – V. mosora.

MOSORARE, mosorări, s. f. (Tehn.) Bobinare. – V. mosora.

mosorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: mosora] (Nob) Înfășurare a aței, a tortului etc. pe un mosor.

MOSORA, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

MOSORA, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

mosora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: mosor] 1 (Nob) A depăna ață, tort etc. pe un mosor. 2 (Trs) A înnădi.

mosorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / E: mosorî] 1 (Reg) Tumefiere a unei răni. 2 (Reg) întărire a sânilor lăuzelor din cauza surplusului de lapte. 3 Acumulare a unei cantități de sânge într-un anumit loc din cauza unei proaste circulații. 4 Sudare greșită a oaselor după o fractură. 5 (Îdt) Întristare.

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mosorare s. f., g.-d. art. mosorării; pl. mosorări

mosora vb., ind. prez. 1 sg. mosorez, 3 sg. și pl. mosorea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-răsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans.Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Intrare: mosorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorare
  • mosorarea
plural
  • mosorări
  • mosorările
genitiv-dativ singular
  • mosorări
  • mosorării
plural
  • mosorări
  • mosorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mosora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosora
  • mosorare
  • mosorat
  • mosoratu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorea
  • mosorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorez
(să)
  • mosorez
  • mosoram
  • mosorai
  • mosorasem
a II-a (tu)
  • mosorezi
(să)
  • mosorezi
  • mosorai
  • mosorași
  • mosoraseși
a III-a (el, ea)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosora
  • mosoră
  • mosorase
plural I (noi)
  • mosorăm
(să)
  • mosorăm
  • mosoram
  • mosorarăm
  • mosoraserăm
  • mosorasem
a II-a (voi)
  • mosorați
(să)
  • mosorați
  • mosorați
  • mosorarăți
  • mosoraserăți
  • mosoraseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosorau
  • mosora
  • mosoraseră
Intrare: mosorâre
mosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorâre
  • mosorârea
plural
  • mosorâri
  • mosorârile
genitiv-dativ singular
  • mosorâri
  • mosorârii
plural
  • mosorâri
  • mosorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
(să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
(să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
(să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
(să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâ
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
(să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
(să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
(să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
(să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
(să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
(să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosori
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mosorare, mosorărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi mosora DEX '98 DEX '09

mosora, mosorezverb

etimologie:
  • mosor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.