4 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSORÁRE, mosorări, s. f. (Tehn.) Bobinare. – V. mosora.

MOSORÁRE, mosorări, s. f. (Tehn.) Bobinare. – V. mosora.

mosorare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~rări / E: mosora] (Nob) Înfășurare a aței, a tortului etc. pe un mosor.

MOSORÁ, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

MOSORÁ, mosorez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A bobina. – Din mosor.

mosora vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~rez / E: mosor] 1 (Nob) A depăna ață, tort etc. pe un mosor. 2 (Trs) A înnădi.

mosorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / E: mosorî] 1 (Reg) Tumefiere a unei răni. 2 (Reg) întărire a sânilor lăuzelor din cauza surplusului de lapte. 3 Acumulare a unei cantități de sânge într-un anumit loc din cauza unei proaste circulații. 4 Sudare greșită a oaselor după o fractură. 5 (Îdt) Întristare.

mosorî vr [At: POLIZU / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: mosor] 1 (Reg; d. bube, răni) A se tumefia. 2 (Reg; d. sânii lăuzelor) A deveni tari și dureroși, din cauza surplusului de lapte. 3 (D. sânge) A se acumula întru-un anumit loc, datorită proastei circulații. 4 (Buc; d. o fractură) A se vindeca prost. 5 (Fig; îdt) A se întrista.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mosoráre s. f., g.-d. art. mosorării; pl. mosorări

mosorá vb., ind. prez. 1 sg. mosoréz, 3 sg. și pl. mosoreáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosorî (-rắsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans.Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

Intrare: mosorare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorare
  • mosorarea
plural
  • mosorări
  • mosorările
genitiv-dativ singular
  • mosorări
  • mosorării
plural
  • mosorări
  • mosorărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mosora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosora
  • mosorare
  • mosorat
  • mosoratu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorea
  • mosorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorez
(să)
  • mosorez
  • mosoram
  • mosorai
  • mosorasem
a II-a (tu)
  • mosorezi
(să)
  • mosorezi
  • mosorai
  • mosorași
  • mosoraseși
a III-a (el, ea)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosora
  • mosoră
  • mosorase
plural I (noi)
  • mosorăm
(să)
  • mosorăm
  • mosoram
  • mosorarăm
  • mosoraserăm
  • mosorasem
a II-a (voi)
  • mosorați
(să)
  • mosorați
  • mosorați
  • mosorarăți
  • mosoraserăți
  • mosoraseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorea
(să)
  • mosoreze
  • mosorau
  • mosora
  • mosoraseră
Intrare: mosorâre
mosorâre infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosorâre
  • mosorârea
plural
  • mosorâri
  • mosorârile
genitiv-dativ singular
  • mosorâri
  • mosorârii
plural
  • mosorâri
  • mosorârilor
vocativ singular
plural
Intrare: mosorî
verb (V410)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosorî
  • mosorâre
  • mosorât
  • mosorâtu‑
  • mosorând
  • mosorându‑
singular plural
  • mosorăște
  • mosoraște
  • mosorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorăsc
  • mosoram
  • mosorâi
  • mosorâsem
a II-a (tu)
  • mosorăști
(să)
  • mosorăști
  • mosorai
  • mosorâși
  • mosorâseși
a III-a (el, ea)
  • mosorăște
  • mosoraște
(să)
  • mosorască
  • mosora
  • mosorî
  • mosorâse
plural I (noi)
  • mosorâm
(să)
  • mosorâm
  • mosoram
  • mosorârăm
  • mosorâserăm
  • mosorâsem
a II-a (voi)
  • mosorâți
(să)
  • mosorâți
  • mosorați
  • mosorârăți
  • mosorâserăți
  • mosorâseți
a III-a (ei, ele)
  • mosorăsc
(să)
  • mosorască
  • mosorau
  • mosorâ
  • mosorâseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mosori
  • mosorire
  • mosorit
  • mosoritu‑
  • mosorind
  • mosorindu‑
singular plural
  • mosorește
  • mosoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mosoresc
(să)
  • mosoresc
  • mosoream
  • mosorii
  • mosorisem
a II-a (tu)
  • mosorești
(să)
  • mosorești
  • mosoreai
  • mosoriși
  • mosoriseși
a III-a (el, ea)
  • mosorește
(să)
  • mosorească
  • mosorea
  • mosori
  • mosorise
plural I (noi)
  • mosorim
(să)
  • mosorim
  • mosoream
  • mosorirăm
  • mosoriserăm
  • mosorisem
a II-a (voi)
  • mosoriți
(să)
  • mosoriți
  • mosoreați
  • mosorirăți
  • mosoriserăți
  • mosoriseți
a III-a (ei, ele)
  • mosoresc
(să)
  • mosorească
  • mosoreau
  • mosori
  • mosoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mosorare

etimologie:

  • vezi mosora
    surse: DEX '98 DEX '09

mosora

etimologie:

  • mosor
    surse: DEX '98 DEX '09