mosorâre sf [At: PONTBRIANT, D. / E: mosorî] 1 (Reg) Tumefiere a unei răni. 2 (Reg) întărire a sânilor lăuzelor din cauza surplusului de lapte. 3 Acumulare a unei cantități de sânge într-un anumit loc din cauza unei proaste circulații. 4 Sudare greșită a oaselor după o fractură. 5 (Îdt) Întristare.

mosorî (-răsc, -ît), vb. – A umfla, a mări. Origine necunoscută. Relația cu mosor (Candrea) e îndoielnică. Poate are legătură cu posomorî. Cuvînt destul de rar, în Mold. și Trans. – Der. mosorîtură, s. f. (înv., umflătură, tumoare).

mosorî, mosorăsc, vb. IV (reg.) a se umfla, a se tumefia (rana, buba).

MOSORÎRE s. f. (În dicționarele din trecut) Faptul de a se m o s o r î. Cf. PONTBRIANT, D., LM. – V. mosorî.