13 definiții pentru moslim / muslim muslim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Înv.) Mahomedan. [Var.: muslím s. m.] – Din tc. müslim.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Înv.) Mahomedan. [Var.: muslím s. m.] – Din tc. müslim.

moslim sm [At: DEX / V: ~lem, mus~ / Pl: ~i / E: tc müslim] (Înv) Mahomedan.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Învechit) Musulman. Muri într-o miercuri... zi rea în ochii moslimilor. BĂLCESCU, O. II 166.

MUSLÍM s. m. v. moslim.

muslim sm [At: ȘIO II2, 23 / V: moslem, mos~ / E: tc müslim] (Tcî) Musulman (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moslím/muslím (înv.) s. m., pl. moslími/muslími

moslím/muslím s. m., pl. moslími/muslími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSLÍM s. v. mahomedan, musulman.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

muslím, muslimi s. n. (Înv.) Musulman, mahomedan. [Var.: moslím, moslém s. m.] – Din tc. muslim.

Intrare: moslim / muslim
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moslim
  • moslimul
  • moslimu‑
plural
  • moslimi
  • moslimii
genitiv-dativ singular
  • moslim
  • moslimului
plural
  • moslimi
  • moslimilor
vocativ singular
  • moslimule
  • moslime
plural
  • moslimilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muslim
  • muslimul
  • muslimu‑
plural
  • muslimi
  • muslimii
genitiv-dativ singular
  • muslim
  • muslimului
plural
  • muslimi
  • muslimilor
vocativ singular
  • muslimule
  • muslime
plural
  • muslimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moslim / muslim muslim

etimologie: