opțiuni

13 definiții pentru moslim / muslim muslim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Înv.) Mahomedan. [Var.: muslím s. m.] – Din tc. müslim.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Înv.) Mahomedan. [Var.: muslím s. m.] – Din tc. müslim.

moslim sm [At: DEX / V: ~lem, mus~ / Pl: ~i / E: tc müslim] (Înv) Mahomedan.

MOSLÍM, moslimi, s. m. (Învechit) Musulman. Muri într-o miercuri... zi rea în ochii moslimilor. BĂLCESCU, O. II 166.

MUSLÍM s. m. v. moslim.

muslim sm vz moslim

muslim sm [At: ȘIO II2, 23 / V: moslem, mos~ / E: tc müslim] (Tcî) Musulman (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moslím/muslím (înv.) s. m., pl. moslími/muslími

moslím/muslím s. m., pl. moslími/muslími

muslím v. moslím

muslím s. m., pl. muslími


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUSLÍM s. v. mahomedan, musulman.

muslim s. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

muslím, muslimi s. n. (Înv.) Musulman, mahomedan. [Var.: moslím, moslém s. m.] – Din tc. muslim.

Intrare: moslim / muslim
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moslim
  • moslimul
  • moslimu‑
plural
  • moslimi
  • moslimii
genitiv-dativ singular
  • moslim
  • moslimului
plural
  • moslimi
  • moslimilor
vocativ singular
  • moslimule
  • moslime
plural
  • moslimilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muslim
  • muslimul
  • muslimu‑
plural
  • muslimi
  • muslimii
genitiv-dativ singular
  • muslim
  • muslimului
plural
  • muslimi
  • muslimilor
vocativ singular
  • muslimule
  • muslime
plural
  • muslimilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moslim / muslim muslim

etimologie: