MUSLIM s. m. (Turcism învechit) Musulman (1). Dacă un muslim va libera pe sclavul său . . . (începutul sec. XIX). ȘIO II₂, 23. Crudul arnăut muri într-o miercuri . . ., zi rea în ochii moslimilor. BĂLCESCU, M. V. 235. S-a închinat după rînduiala drept-credincioșilor moslemi. SADOVEANU, O. XIII, 873. – Pl.: muslimi. – Și: moslim, moslem s. m. – Din tc. müslim.