23 de definiții pentru mortier / mortieră mortieră (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) 1. Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. 2. (În forma mortieră) deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma. [Pr.: -ti-er.Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier.

mortier sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 73/43 / V: ~tar sm, ~tariu (Pl: ~tarie), (înv) ~iar, ~ă sf ~tiri ssp / P: ~ti-er / Pl: ~e / E: fr mortier] Piesă de artilerie de calibru relativ mare, cu țeava scurtă și cu traiectoria de curbură mare folosită în trecut pentru a trage din spatele unor obstacole.

MORTIÉR, mortiere, s. n. (Mil.) Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole. [Pr.: -ti-er.Var.: mortiéră s. f.] – Din fr. mortier.

MORTIÉR, mortiere, s. n. Piesă de artilerie de calibru relativ mare, cu țeava scurtă și cu traiectoria de curbură mare, folosită pentru a trage în spatele unor obstacole. Mortierele pîndeau linia depărtărilor. CAMILAR, N. II 101. Dușmanii plouau înainte cu gloanțe și trăgeau cu mortierele obuze. MIRONESCU, S. A. 120. – Pronunțat: -ti-er. – Variantă: (învechit) mortiéră (BĂLCESCU, la CADE) s. f.

MORTIÉR s.n. Tun de mare calibru, cu țeava scurtă și cu o traiectorie foarte curbată; obuzier. [Pron. -ti-er, var. mortieră s.f. / < fr. mortier].

MORTIÉR ~e n. Tun de calibru mare, cu țeavă scurtă, cu traiectoria foarte curbată, folosit pentru a atinge ținta din spatele unui obstacol. [Sil. -ti-er; Var. mortieră] /<fr. mortier

mortier n. tun mic: mortierele se numiau pive BĂLC. (= fr. mortier).

*mortiér n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă, covată, tencuĭală; it. mortaro, mortaio. V. mojar). Tun scurt și gros, de mare calibru, pus pe un afet fără roate care servește la aruncat boambe și granate, numit odinioară piŭă, V. săcăluș.

MORTIÉRĂ s. f. v. mortier.

mortie1 sf [At: DN3 / Pl: ~re / E: fr meurtrière] Deschidere îngustă în zidul unei fortificații care permite apărătorilor să tragă cu arma.

MORTIÉRĂ s.f. 1. V. mortier. 2. Deschidere îngustă în zidul unei fortificații care permite apărătorilor să tragă cu arma; fereastră de tragere. [< fr. meurtrière].

MORTIÉRĂ s. f. 1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma. 2. v. mortier. (< fr. meurtrière)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mortiér (-ti-er)/mortiéră1 (-ti-e-) (tun) s. n. / s. f., pl. mortiére

mortiér s. n. /mortiéră s. f. (sil. -ti-e(r), pl. mortiére

*mortiéră2 (deschidere în zid) (-ti-e-) s. f., g.-d. art. mortiérei; pl. mortiére

arată toate definițiile

Intrare: mortier / mortieră
  • silabație: mor-ti-er info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mortier
  • mortierul
  • mortieru‑
plural
  • mortiere
  • mortierele
genitiv-dativ singular
  • mortier
  • mortierului
plural
  • mortiere
  • mortierelor
vocativ singular
plural
mortieră substantiv feminin
  • silabație: mor-ti-e-ră info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mortie
  • mortiera
plural
  • mortiere
  • mortierele
genitiv-dativ singular
  • mortiere
  • mortierei
plural
  • mortiere
  • mortierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mortier / mortieră mortieră (termen) militar

  • 1. Gură de foc de calibru mare sau mijlociu, cu țeavă scurtă și cu traiectoria de curbură mare, cu care se trage asupra obiectivelor din spatele unor obstacole.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: obuzier attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mortierele pîndeau linia depărtărilor. CAMILAR, N. II 101.
      surse: DLRLC
    • Dușmanii plouau înainte cu gloanțe și trăgeau cu mortierele obuze. MIRONESCU, S. A. 120.
      surse: DLRLC
  • 2. Deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma.
    surse: DEX '09
  • comentariu Pentru sensul (2.) se folosește numai forma mortieră.
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie: