2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓRSE s. n. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

morse si [At: DM / E: fr morse] 1 (Șîs alfabet ~) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. 2 (Îs) Aparat sau telegraf ~ Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice cu acest cod.

MÓRSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

MÓRSE s. n. Aparat telegrafic care lucrează cu alfabetul Morse (alfabet format din puncte și linii care reprezintă literele, cifrele și semnele de punctuație ale scrierii obișnuite). ♦ Aparatul de recepție al telegrafului.

MÓRSE s.n. 1. Sistem de telegrafie care utilizează un alfabet compus din puncte și linii. 2. Aparat de telegrafie care transmite și recepționează semnale cu alfabetul compus din puncte și linii. ♦ Alfabet folosit pentru aceste semnale. [< fr. morse, cf. Morse – fizician american].

MÓRSE s. n. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii. (< fr. morse)

MÓRSE subst. invar. 1) Cod telegrafic care se folosește (puncte și linii) în loc de litere. 2) Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice ale unui astfel de cod. /<fr. morse

MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse.

MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați; vacă-de-mare (Odobaenus rosmarus). – Din fr. morse.

morsă1 sf [At: CADE / Pl: ~se / E: fr morse] Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 m, gros, greoi, cu ochii mici, cu membre scurte, în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici Si: cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus).

morsă2 sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 632 / Pl: ~se / E: fr mors] Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă.

MÓRSĂ, morse, s. f. Mamifer marin carnivor din Atlanticul de nord și din Pacificul de nord, cu trupul lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre foarte scurte în formă de lopeți și cu coadă mică; caninii superiori dezvoltați la ambele sexe ies afară din gură ajungînd la masculi la o lungime de 70-80 cm (Trichechus rosmarus); vacă-de-mare.

MÓRSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

MÓRSĂ s. f. 1. mamifer carnivor din mările polare asemănător cu foca. 2. dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)

MÓRSĂ ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru înot, având caninii superiori foarte dezvoltați. /<fr. morse


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mórse (aparat, sistem, alfabet) s. n.

Mórse (engl.) [pron. mors] (nume de persoană) s. propriu

mórsă s. f., g.-d. art. mórsei; pl. mórse

mórsă (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. mórsei; pl. mórse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓRSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

arată toate definițiile

Intrare: morse
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morse
  • morsele
plural
genitiv-dativ singular
  • morse
  • morselui
plural
vocativ singular
plural
Intrare: morsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morsă
  • morsa
plural
  • morse
  • morsele
genitiv-dativ singular
  • morse
  • morsei
plural
  • morse
  • morselor
vocativ singular
plural

morse

  • 1. (în) sintagmă (Alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. de obicei (în) sintagmă (Aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

morsă odobaenus rosmarus

  • 1. Mamifer carnivor din mările polare, lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu membre scurte în formă de lopeți, cu caninii superiori foarte dezvoltați (Odobaenus rosmarus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cal-de-mare vacă-de-mare vițel-de-mare
  • 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic.
    surse: DN

etimologie: