MORSE s. n. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

morse si [At: DM / E: fr morse] 1 (Șîs alfabet ~) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. 2 (Îs) Aparat sau telegraf ~ Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice cu acest cod.

MORSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic în care literele alfabetului sunt reprezentate prin puncte și linii. ♦ (De obicei în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat cu care se transmit semnale telegrafice cu acest cod. – Din fr. morse.

MORSE s. n. Aparat telegrafic care lucrează cu alfabetul Morse (alfabet format din puncte și linii care reprezintă literele, cifrele și semnele de punctuație ale scrierii obișnuite). ♦ Aparatul de recepție al telegrafului.

MORSE s.n. 1. Sistem de telegrafie care utilizează un alfabet compus din puncte și linii. 2. Aparat de telegrafie care transmite și recepționează semnale cu alfabetul compus din puncte și linii. ♦ Alfabet folosit pentru aceste semnale. [< fr. morse, cf. Morse – fizician american].

MORSE s. n. sistem de telegrafie cu un cod din puncte și linii. (< fr. morse)

MORSE subst. invar. 1) Cod telegrafic care se folosește (puncte și linii) în loc de litere. 2) Aparat cu care se transmit semnalele telegrafice ale unui astfel de cod. /<fr. morse

morsă² sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 632 / Pl: ~se / E: fr mors] Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă.

morsă¹ sf [At: CADE / Pl: ~se / E: fr morse] Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 m, gros, greoi, cu ochii mici, cu membre scurte, în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici Si: cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus).

MORSĂ, morse, s. f. Mamifer marin carnivor din Atlanticul de nord și din Pacificul de nord, cu trupul lung de 3-4 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre foarte scurte în formă de lopeți și cu coadă mică; caninii superiori dezvoltați la ambele sexe ies afară din gură ajungînd la masculi la o lungime de 70-80 cm (Trichechus rosmarus); vacă-de-mare.

MORSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse].

MORSĂ s. f. 1. mamifer carnivor din mările polare asemănător cu foca. 2. dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. (< fr. morse)

MORSĂ ~e f. Mamifer acvatic, de talie mare, din regiunile polare, cu membrele scurte, adaptate pentru înot, având caninii superiori foarte dezvoltați. /<fr. morse

!Morse s. propriu n. (alfabet ~, cod ~, în ~)

Morse (engl.) [pron. mors] (nume de persoană) s. propriu

morse (aparat, sistem, alfabet) s. n.

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

morsă s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

morsă (zool., tehn.) s. f., g.-d. art. morsei; pl. morse

MORSE [mó:s], Samuel Finley Bresse (1791-1872), pictor și inventator american. A realizat (1837) un aparat electromagnetic pentru telegrafie (brevetat în 1840) și a inventat (1838) alfabetul care-i poartă numele, folosit și în prezent.

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (rar) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

MORSĂ s. (ZOOL.; Odobaenus rosmarus) (reg.) cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare.

mórsă, s.f. v. mursă („mied”).

morsă, s.f. – v. mursă („mied”).

MORSE subst. invar. (Și în sintagma alfabet Morse) Cod telegrafic compus din combinații de puncte și linii care reprezintă literele alfabetului, cifrele și semnele ortografice. Cf. DM, LTR². ♦ (Mai ales în sintagmele aparat sau telegraf Morse) Aparat care servește la transmiterea semnalelor telegrafice, utilizînd codul telegrafic descris mai sus. Cf. DM, LTR². – De la n. pr. Morse. / /

MORSĂ³ s. f. v. mursă¹.

MORSĂ² s. f. Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă. Sulurile se construiesc din oțeluri speciale . . . și pot fi: a) cu morsă, b) fără morsă, c) cu morsă și inel de frînă. IONESCU-MUSCEL, TES. 632. – Pl: morse. – Din fr. mors.

MORSĂ¹ s. f. Mamifer marin carnivor din regiunile polare, cu trupul lung de 4-6 metri, gros și greoi, cu ochi mici, cu membre scurte în formă de lopeți, cu coadă mică și cu caninii superiori foarte dezvoltați și puternici; regional cal-de-mare, vacă-de-mare, vițel-de-mare (Odobaenus rosmarus). Cf. CADE, LTR², DER. – Pl : morse. – Din fr. morse.