2 intrări

7 definiții

Explicative DEX

moronci vt [At: SEVASTOS, N. 338 / Pzi: ~cesc / E: ucr морочити] (Mol; Buc) 1 A mustra. 2 A necăji. 3 A cicăli.

MORONCI, moroncesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A cicăli; a mustra, a ocări.

MORONCI, moroncesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A necăji; a cicăli. – Ucr. moročyty.

moroncésc v. tr. (rut. moróčiti, a chinui, a înșela). Mold. Chinuĭesc, plictisesc, cicălesc. Olt. (moroncesc și morîncesc). Chinuĭesc, frămînt; morîncit de gîndurĭ și de părerĭ de răŭ (Ĭov. 178). Lucrez răŭ, nu fac treabă serioasă: o morîncește și el acolo, dar nu lucrează!

Sinonime

MORONCI vb. v. admonesta, bodogăni, certa, cicăli, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, plictisi, sâcâi.

moronci vb. v. ADMONESTA. BODOGĂNI. CERTA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. MORALIZA. MUSTRA. PLICTISI. SÎCÎI.

Tezaur

MORONCÍ vb. IV. T r a n z. (Mold., Bucov.) A mustra, a cicăli, a necăji. Socrul a ocărî-o Și soacra a moronci-o, C-or mustra-o fără vină. SEVASTOS, N. 339. O moroncește prea tare pe Măndița noastră. I. CR. VI, 314. M-am dus la el să-mi împrumute carul și, În loc să mă folosesc cu ceva, a prins a mă moronci. Com. din VICOVUL DE SUS-RĂDĂUȚI, cf. ALR I 1 399/418. ◊ I n t r a n z. Preoteasa nu-l crede [pe popa] . . . și moroncește. . . într-una de antereu. SEVASTOS, ap. TDRG. – Prez. ind.: moroncesc. – Din ucr. морочити.

Intrare: moroncit
moroncit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moroncit
  • moroncitul
  • moroncitu‑
  • moronci
  • moroncita
plural
  • moronciți
  • moronciții
  • moroncite
  • moroncitele
genitiv-dativ singular
  • moroncit
  • moroncitului
  • moroncite
  • moroncitei
plural
  • moronciți
  • moronciților
  • moroncite
  • moroncitelor
vocativ singular
plural
Intrare: moronci
verb (VT406)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moronci
  • moroncire
  • moroncit
  • moroncitu‑
  • moroncind
  • moroncindu‑
singular plural
  • moroncește
  • moronciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moroncesc
(să)
  • moroncesc
  • moronceam
  • moroncii
  • moroncisem
a II-a (tu)
  • moroncești
(să)
  • moroncești
  • moronceai
  • moronciși
  • moronciseși
a III-a (el, ea)
  • moroncește
(să)
  • moroncească
  • moroncea
  • moronci
  • moroncise
plural I (noi)
  • moroncim
(să)
  • moroncim
  • moronceam
  • moroncirăm
  • moronciserăm
  • moroncisem
a II-a (voi)
  • moronciți
(să)
  • moronciți
  • moronceați
  • moroncirăți
  • moronciserăți
  • moronciseți
a III-a (ei, ele)
  • moroncesc
(să)
  • moroncească
  • moronceau
  • moronci
  • moronciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moronci, moroncescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.