11 definiții pentru morocăneală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.

morocănea sf [At: CREANGĂ, P. 107 / Pl: ~eli / E: morocăni + -eală] Cicăleală.

MOROCĂNEÁLĂ, morocăneli, s. f. Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. La vale iar să da pe jos, ca să nu se spetească iepele. Chirieșii, vrînd-nevrînd, trebuiau să se deie și ei; căci li era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor. CREANGĂ, P. 107.

morocăneală f. murmurare continuă: le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor CR.

morocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a morocăni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli

morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOROCĂNEÁLĂ s. v. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială.

MOROCĂNEÁLĂ s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

morocănea s. v. BODOGĂNEALĂ. CICĂLEALĂ. DĂSCĂLEALĂ. SÎCÎIALĂ.

MOROCĂNEA s. posăcie, posomoreală, ursuzenie, ursuzlîc, (rar) posăceală. (~ unui om prost dispus.)

Intrare: morocăneală
morocăneală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morocănea
  • morocăneala
plural
  • morocăneli
  • morocănelile
genitiv-dativ singular
  • morocăneli
  • morocănelii
plural
  • morocăneli
  • morocănelilor
vocativ singular
plural

morocăneală

etimologie:

  • Morocăni + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09