8 definiții pentru moroaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. – Moroi + suf. -oaică.

MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. – Moroi + suf. -oaică.

moroaică sf [At: TEODORESCU, P. P. 365 / V: ~acă, ~oi~, mur~ / Pl: ~ice, ~oici / E: moroi2 + oaică] (Reg) 1 (Mtp) Strigoaică Cf moroi2 (1). 2 Țigancă despre care se credea că deoache copiii Vz moroi2 (2). 3 Măscărici la nuntă.

MOROÁICĂ, moroaice, s. f. (În superstiții) Strigoaică. Mă-ntîlnii cu moroiu Și cu moroaica-n cale. ȘEZ, XII 190. – Pronunțat: -roai-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

moroáică (pop.) s. f., g.-d. art. moroáicei; pl. moroáice

moroáică s. f., g.-d. art. moroáicei; pl. moroáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOROÁICĂ s. v. strigoaică, strigoaie.

moroaică s. v. STRIGOAICĂ. STRIGOAIE.

Intrare: moroaică
moroaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moroaică
  • moroaica
plural
  • moroaice
  • moroaicele
genitiv-dativ singular
  • moroaice
  • moroaicei
plural
  • moroaice
  • moroaicelor
vocativ singular
plural

moroaică

etimologie:

  • Moroi + sufix -oaică.
    surse: DEX '98 DEX '09