2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.

MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.

morion1 sm [At: DN3 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: fr morion, lat morio] Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor.

morion2 sn [At: LTR / P: ~ri-on / Pl: ~oane / E: fr morion, ger Morion] 1 Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2 Varietate de cuarț de culoare brună sau neagră, utilizat ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii.

MORIÓN s.m. (Ant.) Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor. [Pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].

MORIÓN1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrânte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].

MORIÓN2 s.n. Varietate de cuarț de culoare brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creștetul capului].

MORIÓN1 s. m. (ant.) bufon ținut în casele romane bogate, pentru distracția stăpânilor. (< fr. marion, lat. mario)

MORIÓN2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morión (-ri-on) s. n., pl. morioáne

morión s. n. (sil. -ri-on), pl. morioáne

Intrare: morion
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morion
  • morionul
  • morionu‑
plural
  • morioni
  • morionii
genitiv-dativ singular
  • morion
  • morionului
plural
  • morioni
  • morionilor
vocativ singular
plural
Intrare: morion
  • silabație: mo-ri-on info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morion
  • morionul
  • morionu‑
plural
  • morioane
  • morioanele
genitiv-dativ singular
  • morion
  • morionului
plural
  • morioane
  • morioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morion

  • 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în secolul XVI.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (numai) singular Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: