2 intrări
12 definiții
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (3)
- tezaur (1)
Explicative DEX
MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
morion2 sn [At: LTR / P: ~ri-on / Pl: ~oane / E: fr morion, ger Morion] 1 Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2 Varietate de cuarț de culoare brună sau neagră, utilizat ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
morion1 sm [At: DN3 / P: ~ri-on / Pl: ~i / E: fr morion, lat morio] Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORION1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrînte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORION2 s.n. Varietate de cuarț de culoare brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creștetul capului].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORION s.m. (Ant.) Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpînilor. [Pron. -ri-on. / cf. fr. morion, lat. morio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORION2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MORION1 s. m. (ant.) bufon ținut în casele romane bogate, pentru distracția stăpânilor. (< fr. marion, lat. mario)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
morion (desp. -ri-on) s. n., pl. morioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
morion (-ri-on) s. n., pl. morioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morion s. n. (sil. -ri-on), pl. morioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MORION subsț. Varietate de cuarț de culoare brună-închis sau neagră. Cf. LTR, DER. – Pronunțat: -ri-on.. – Din fr. morion, germ. Morion.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
- silabație: mo-ri-on
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
morion, morionisubstantiv masculin
- 1. Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor. DN
etimologie:
- morion DN
morion, morioanesubstantiv neutru
- 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în secolul XVI. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- morion DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.