8 definiții pentru morion (coif, min.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
MORION, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
morion2 sn [At: LTR / P: ~ri-on / Pl: ~oane / E: fr morion, ger Morion] 1 Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2 Varietate de cuarț de culoare brună sau neagră, utilizat ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORION1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrînte în sus (specifică sec. XVI). [Pron. -ri-on. / < fr. morion, sp. morrion].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORION2 s.n. Varietate de cuarț de culoare brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. [Pron. -ri-on. / < fr. morion, cf. sp. morra – creștetul capului].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORION2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
morion (desp. -ri-on) s. n., pl. morioane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
morion (-ri-on) s. n., pl. morioane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
morion s. n. (sil. -ri-on), pl. morioane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: mo-ri-on
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
morion, morioanesubstantiv neutru
- 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în secolul XVI. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau brună, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- morion DEX '09 DEX '98 DN