opțiuni
  • info

2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORIGERA vb. I. tr. (Liv.; rar) A îndrepta moderînd excesele; a instrui, a educa bine, cu bune maniere. [Cf. it. morigerare, lat. morigerari – a complăcea].

MORIGERA vb. tr. (livr.) a îndrepta pe cineva moderându-i excesele; a instrui, a educa bine, cu bune maniere. (< it. morigerare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

morigera vb., ind. prez. 1 sg. morigerez, 3 sg. și pl. morigerează

Intrare: morigera
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morigera
  • morigerare
  • morigerat
  • morigeratu‑
  • morigerând
  • morigerându‑
 singular plural
  • morigerează
  • morigerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morigerez
 (să)
  • morigerez
  • morigeram
  • morigerai
  • morigerasem
a II-a (tu)
  • morigerezi
 (să)
  • morigerezi
  • morigerai
  • morigerași
  • morigeraseși
a III-a (el, ea)
  • morigerează
 (să)
  • morigereze
  • morigera
  • morigeră
  • morigerase
plural I (noi)
  • morigerăm
 (să)
  • morigerăm
  • morigeram
  • morigerarăm
  • morigeraserăm
  • morigerasem
a II-a (voi)
  • morigerați
 (să)
  • morigerați
  • morigerați
  • morigerarăți
  • morigeraserăți
  • morigeraseți
a III-a (ei, ele)
  • morigerează
 (să)
  • morigereze
  • morigerau
  • morigerară
  • morigeraseră
Intrare: morigerat
morigerat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: MDN '08
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morigerat
  • morigeratul
  • morigeratu‑
  • morigerată
  • morigerata
plural
  • morigerați
  • morigerații
  • morigerate
  • morigeratele
genitiv-dativ singular
  • morigerat
  • morigeratului
  • morigerate
  • morigeratei
plural
  • morigerați
  • morigeraților
  • morigerate
  • morigeratelor
vocativ singular — —
plural — —
morigerare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morigerare
  • morigerarea
plural
  • morigerări
  • morigerările
genitiv-dativ singular
  • morigerări
  • morigerării
plural
  • morigerări
  • morigerărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morigera, morigerezverb

  • 1. livresc rar A îndrepta moderând excesele; a instrui, a educa bine, cu bune maniere. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.