10 definiții pentru morfogeneză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORFOGENÉZĂ s. f. 1. Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. 2. Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. – Din fr. morphogenèse.

MORFOGENÉZĂ s. f. 1. Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. 2. Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. – Din fr. morphogenèse.

morfogene sf [At: DEX / Pl: ~ze / E: fr morphogenèse] 1 Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. 2 Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief Si: morfogenie.

MORFOGENÉZĂ s.f. 1. Dezvoltarea configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. Formarea profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu studiul originii formelor de relief; morfogenie. [< fr. morphogenèse, cf. gr. morphe – formă, genesis – naștere].

MORFOGENÉZĂ s. f. 1. dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. formare a profilului solului sub acțiunea factorilor naturali. 3. ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief; morfogenie. (< fr. morphogenèse)

MORFOGENÉZĂ f. Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor. /<fr. morphogenese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morfogenéză s. f., g.-d. art. morfogenézei

morfogenéză s. f., g.-d. art. morfogenézei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORFOGENÉZĂ s. (GEOL.) morfogenie. (~ dealurilor carpatice.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

morfogeneză, (engl. = morphogenesis) ansamblul proceselor care concură la formarea reliefului unei reg., ca rezultat al interacțiunii dintre deformarea crustei, eroziune, sedimentare, activitate vulcanică. (V.M.)

MORFO- „formă, configurație, structura”. ◊ gr. morphe „formă, aspect” > fr. morpho-, germ. id., engl. id., it. morfo- > rom. morfo-.~cronologie (v. crono-, v. -logie1), s. f., studiu al evoluției reliefului terestru în timp; ~fil (v. -fil2), adj., în formă de frunză; ~filogeneză (v. filo-2, v. -geneză), s. f., studiu al genezei variabilității morfologice în cursul filogeniei; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., studiu al raportului dintre structura celulelor, a țesuturilor sau a organelor și funcțiile lor; ~gen (v. -gen1), adj., care duce la modificarea formei sau structurii unui organism; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Proces de formare și dezvoltare a configurației morfologice a organismelor în cursul ontogeniei. 2. Proces de formare a profilului unui sol sub acțiunea factorilor naturali pedogenetici; ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Parte a geomorfologiei care se ocupă cu studiul originii formelor de relief. 2. Studiu al adaptărilor morfologice ale plantelor la condițiile mediului lor natural; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., identificare, numai prin pipăire, a configurației obiectelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea și clasificarea formelor de relief după aspectul lor exterior. 2. Descriere morfologică și histologică a organelor sau a organismelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., grafic care reprezintă mărimi ale constituției corporale; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplină care studiază forma și structura organismelor vegetale și animale. 2. Parte a gramaticii care studiază părțile de vorbire și flexiunea lor; ~metrie (v. -metrie1), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu măsurarea formei oricărui corp natural. 2. Parte a geomorfologiei care se ocupă cu măsurarea dimensiunilor formelor de relief și cu fragmentarea lor orizontală și verticală, în vederea stabilirii legilor lor spațiale; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitate a legilor de formare a caracterelor morfologice animale sau vegetale; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază forma și structurile diferitelor organe în stare patologică; ~plazie (v. -plazie), s. f., potențialitate morfogenetică a organismelor în curs de dezvoltare; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază corespondențele între caracterele morfologice și psihologice ale indivizilor; ~scopie (v. -scopie), s. f., studiu al aspectului exterior al granulelor care alcătuiesc formațiile geologice; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar tipic al uneia dintre formele speciei polimorfe; ~tropie (v. -tropie), s. f., totalitatea modificărilor care intervin în forma și dimensiunile unei rețele cristaline, ca urmare a înlocuirii chimice a unei părți din particulele componente.

Intrare: morfogeneză
morfogeneză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morfogene
  • morfogeneza
plural
  • morfogeneze
  • morfogenezele
genitiv-dativ singular
  • morfogeneze
  • morfogenezei
plural
  • morfogeneze
  • morfogenezelor
vocativ singular
plural

morfogeneză

  • 1. Proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Formarea profilului solului sub acțiunea factorilor naturali.
    surse: DN
  • 3. Ramură a geomorfologiei care studiază originea formelor de relief.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: morfogenie

etimologie: