MORESC, -Ă, (1) morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. [Adj. f. și: morească] – Din fr. moresque, it. moresco.

moresc, ~ească [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: ~ești / E: fr moresque] 1 a (Înv) Maur. 2 sf (Muz) Dans maur cu ritm vioi.

morescă sfs [At: DN³ / E: it moresca] Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți.

MORESC, -EASCĂ, morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. – Din fr. moresque, it. moresco.

MORESC, -EASCĂ, morești, adj. (Franțuzism învechit) Care se referă la firea, obiceiurile și stilul maurilor. O sorioară crescută sub... boltele morești a Alhambrei. NEGRUZZI, S. I 263.

MORESC, -Ă adj. Propriu maurilor; maur, arab. [< fr. moresque].

MORESCĂ s.f. Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți. [< it. moresca].

HISPANO-MORESC, -Ă adj. hispano-arab. (< fr. hispano-moresque)

MORESC, -Ă adj. maur. (< fr. moresque)

MORESCĂ s. f. vechi dans de carnaval, în ritm vioi, introdus în Pen. Iberică de mauri; melodia corespunzătoare. (< it. moresca)

moresc (înv.) adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

!morescă (dans) s. f., g.-d. art. moreștii; pl. morești

moresc (înv.) adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

morescă (dans) s. f.

moresc adj. m., f. morescă; pl. m. și f. morești

morescă s. f.

moresca (cuv. it.; sp. morisca), dans răspândit în Europa (Spania, Portugalia, Italia, Dalmația, Germania) sec. 15-17, în forme relativ diferite dar având ca elemente comune caracterul războinic (dans cu spade) și mascarea, bănuindu-i-se astfel o străveche origine magică (cultul fecundității). Neclarificata etimologie a cuvântului („dans maur”?) ca și legătura nu îndeajuns atestată cu engl. morris dance, nu poate totuși să nu țină seama de unele similitudini dintre m. și dansul engl., cel din urmă (inițial în componența unor alaiuri de urare) fiind un dans exclusiv bărbătesc și comportând pe lângă atributele enumerate și o costumație prescrisă. Suntem oare în prezența unui fond coreic arhaic la care poate fi atașat și jocul călușarilor*?

MORESC adj. v. maur.

moresc adj. v. MAUR.

MORÉSC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Maur² (2). O surioară depărtată, gingașă și molatecă, crescută sub umbra naranzilor . . . și boitele morești a Alhambrei. NEGRUZZI, S. I, 263. Ornamentele . . . sînt după gustul moresc – bizantin, FILIMON, O. II, 9. – Pl.: morești. – Din fr. moresque.