2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

morescă sfs [At: DN3 / E: it moresca] Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți.

MORÉSCĂ s.f. Compoziție muzicală în ritm vioi în două părți. [< it. moresca].

MORÉSCĂ s. f. vechi dans de carnaval, în ritm vioi, introdus în Pen. Iberică de mauri; melodia corespunzătoare. (< it. moresca)

MORÉSC, -Ă, (1) morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. [Adj. f. și: moreáscă] – Din fr. moresque, it. moresco.

moresc, ~ească [At: NEGRUZZI, S. I, 263 / Pl: ~ești / E: fr moresque] 1 a (Înv) Maur. 2 sf (Muz) Dans maur cu ritm vioi.

MORÉSC, -EÁSCĂ, morești, adj., s. f. 1. Adj. (Înv.) Maur. 2. S. f. (Muz.) Dans maur cu ritm vioi. – Din fr. moresque, it. moresco.

MORÉSC, -EÁSCĂ, morești, adj. (Franțuzism învechit) Care se referă la firea, obiceiurile și stilul maurilor. O sorioară crescută sub... boltele morești a Alhambrei. NEGRUZZI, S. I 263.

MORÉSC, -Ă adj. Propriu maurilor; maur, arab. [< fr. moresque].

MORÉSC, -Ă adj. maur. (< fr. moresque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morésc (înv.) adj. m., f. moréscă; pl. m. și f. moréști

morésc adj. m., f. moréscă; pl. m. și f. moréști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: morescă
substantiv feminin (F49)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morescă
  • moresca
plural
genitiv-dativ singular
  • morești
  • moreștii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: moresc
moresc1 (f. -escă) adjectiv
adjectiv (A78)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moresc
  • morescul
  • morescu‑
  • morescă
  • moresca
plural
  • morești
  • moreștii
  • morești
  • moreștile
genitiv-dativ singular
  • moresc
  • morescului
  • morești
  • moreștii
plural
  • morești
  • moreștilor
  • morești
  • moreștilor
vocativ singular
plural
moresc2 (f. -ească) adjectiv
adjectiv (A81)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moresc
  • morescul
  • morescu‑
  • morească
  • moreasca
plural
  • morești
  • moreștii
  • morești
  • moreștile
genitiv-dativ singular
  • moresc
  • morescului
  • morești
  • moreștii
plural
  • morești
  • moreștilor
  • morești
  • moreștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morescă

  • 1. muzică Dans maur cu ritm vioi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

moresc

etimologie: