MORENĂ, morene, s. f. Formă acumulativă de relief, alcătuită din material detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. – Din fr. moraine.

morenă sf [At: F (1822) 20 / Pl: ~ne / E: fr moraine] Material detritic (pietriș, nisip, sfărâmături de stânci etc.) transportat de ghețari în alunecarea lor sau depus de ghețari dispăruți.

MORENĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, nisip, sfărâmături de stânci și argilă, transportată de ghețari în alunecarea lor sau depusă de ghețari dispăruți. – Din fr. moraine.

MORENĂ, morene, s. f. Grămadă de pietriș, de nisip, sfărîmături de stînci și argilă, transportată de un ghețar în alunecarea lui sau depusă de un ghețar dispărut.

MORENĂ s.f. Depozit de roci transportate sau depuse de ghețari (dispăruți). [Cf. fr. moraine, it. morena].

MORENĂ s. f. material detritic transportat și depus de ghețari. (< fr. moraine)

MORENĂ ~e f. 1) Material detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. 2) Depozit format din acest material. /<fr. moraine

morenă f. în geologie: materiale de stânci cărate de ghețari.

*morénă f., pl. e (fr. moraine, d. pv. mourreno, care pare a veni d. mor, bot). Geol. Barb. Grohotiș.

morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene

morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene

morenă s. f., g.-d. art. morenei; pl. morene

MORÉNĂ (< fr.) (GEOMORF.) 1. Formă acumulativă de relief, alcătuită din materialul detritic transportat de ghețari și depus în locul de topire a gheții. După poziția în cadrul ghețarului se disting: m. laterale, m. mediane (apărute prin unirea a două m. laterale, când limbile de gheață confluează), m. interne (care s-au afundat în masa ghețarului) și m. de fund; materialul acumulat în fața limbii ghețarului formează m. frontală. După repartiția m., se apreciază extinderea pe care a avut-o glaciația. 2. Depozit format prin transportul și depunerea materialului de către ghețari.

SIERRA MORENA, lanț muntos în SSV Spaniei, între fl. Guadalquivir (la S) și Guadiana (la N). Lungime: 320 km. Alt. max.: 1.323 m (Estrella). Reprezintă o extinsă peneplenă cu câteva creste muntoase și versantul sudic abrupt. Climă mediteraneană. Vegetație de tip maquis. Expl. de cărbune, cupru, plumb, mercur și argint.

MORÉNĂ s. f. Material detritic (pietriș, nisip, sfărîmături de stînci etc.) transportat de ghețari (și depus în locul de topire a gheții). Pe marginile . . . ghețarilor sînt. . . troiani de pietri mari și înalți care se duc la urnirea maselor de gheață în jos și se numesc morene. F (1882), 20. La capătul ghețarilor de azi se adună grămezi mari de stînci și de pietriș, care fac coline întregi, cunoscute sub numele de morene. MEHEDINȚI, G. F. Unii dintre învățații noștri. . . au introdus expresii populare și în terminologia tehnică. Astfel e podișul geografilor, pentru platou, și grohotișul geologilor, pentru morenă. PUȘCARIU, L. R. I, 398. Aici, morenele coboară uneori chiar sub 1 000 m. MG I, 166, cf. 214. – Pl.: morene. $- Din fr. moraine.