MORÉNĂ s. f. Material detritic (pietriș, nisip, sfărîmături de stînci etc.) transportat de ghețari (și depus în locul de topire a gheții). Pe marginile . . . ghețarilor sînt. . . troiani de pietri mari și înalți care se duc la urnirea maselor de gheață în jos și se numesc morene. F (1882), 20. La capătul ghețarilor de azi se adună grămezi mari de stînci și de pietriș, care fac coline întregi, cunoscute sub numele de morene. MEHEDINȚI, G. F. Unii dintre învățații noștri. . . au introdus expresii populare și în terminologia tehnică. Astfel e podișul geografilor, pentru platou, și grohotișul geologilor, pentru morenă. PUȘCARIU, L. R. I, 398. Aici, morenele coboară uneori chiar sub 1 000 m. MG I, 166, cf. 214. – Pl.: morene. $- Din fr. moraine.