morceli v vz mocirli

mociorli v vz mocirli

mocirla v vz mocirli

mocirli v [At: LB / V: ~cior~, morceli, morcili, morcioli, (cscj) ~la / Pzi: ~lesc / E: mocirlă] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări de noroi intrând în mocirlă (1). 3 vt (Reg; îf mociorli) A îmbâcsi o rufa la spălat. 4 vt (Fig; rar) A pângări. 5-6 viim (Mol) A ploua (mămnt sau) amestecat cu zăpadă. 7 vt (Olt; c. i. mâncarea) A fierbe prea mult, terciuind.

morceală sf [At: HODOȘ, C. 102 / Pl: ~eli / E: morcilă css] (Trs; Ban) 1 Mocirlă. 2 (Pex) Murdărie.

morcili v vz mocirli

morcioleală sf [At: CONV. LIT. XLIV, 1004 / Pl: ~eli / E: morcioli + -eală] Noroi.

morcioli v vz mocirli

morcĭoleálă f., pl. elĭ. Vest. Acțiunea de a morcĭoli. Murdărie produsă de udeală, fleșcăraĭe: se dezgheța și era mare morcĭoleală pe drum. – În Trans. și morceală.

morcĭolésc v. tr. (ung. mocskolni, a murdări, infl. de morfolesc). Sud. Murdăresc pin udeală (de ex., pin ploaĭe) și pin noroĭ. – În Trans. Ban. morcelésc. V. feștelesc.

mocirlí, mocirlésc, vb. IV (reg.) 1. a murdări. 2. a ploua mărunt. 3. a fierbe prea mult.

mociorlí, mociorlesc, (mocirli), vb. tranz. – A murdări (cu noroi). – Var. a lui mocirli (MDA).