mocirli v [At: LB / V: ~cior~, morceli, morcili, morcioli, (cscj) ~la / Pzi: ~lesc / E: mocirlă] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări de noroi intrând în mocirlă (1). 3 vt (Reg; îf mociorli) A îmbâcsi o rufa la spălat. 4 vt (Fig; rar) A pângări. 5-6 viim (Mol) A ploua (mămnt sau) amestecat cu zăpadă. 7 vt (Olt; c. i. mâncarea) A fierbe prea mult, terciuind.

mociorli v vz mocirli

mocirla v vz mocirli

morceli v vz mocirli

morcili v vz mocirli

morcioli v vz mocirli

morcĭolésc v. tr. (ung. mocskolni, a murdări, infl. de morfolesc). Sud. Murdăresc pin udeală (de ex., pin ploaĭe) și pin noroĭ. – În Trans. Ban. morcelésc. V. feștelesc.

mocirli, mocirlesc, vb. IV (reg.) 1. a murdări. 2. a ploua mărunt. 3. a fierbe prea mult.

mociorli, mociorlesc, (mocirli), vb. tranz. – A murdări (cu noroi). – Var. a lui mocirli (MDA).

MOCIRLÍ vb. IV. 1. T r a n z. și r e f l. (Regional) A (se) murdări, a (se) umple de noroi (intrînd în mocirlă 1). Cf. LB. [Porcul] se mocirlește. ALR II 5 686/836. Nu te mai juca în băltoaca aia, că tot te mocirlești. MAT. DIALECT, I, 262, cf. 81. ♦ T r a n z. (în forma mociorli) A îmbîcsi (o rufă) la spălat. Com. din SOMEȘ GURUSLĂU-ZĂLAU. ♦ T r a n z. F i g. A pîngări, a dezonora. Cf. PONTBRIANT, D., LM. 2. I n t r a n z. i m p e r s. (Prin estul Mold.) A ploua mărunt (și amestecat cu zăpadă). Cf. ALR I 1228/510. Moŝirliazî di pluaii. ALR SN III h 790/514. 3. T r a n z. (Prin nord-estul Olt.; complementul indică mîncarea) A fierbe prea mult, a terciui. Cf. CIAUȘANU, GL. – Prez. ind.: mocirlesc. – Și: mocirla vb. I, mociorli, morcilí (ALR II 5 686/833, L. ROM. 1960, nr. 2, 20), morciolí (CONV. LIT. XLIV, 1 004), morcelí (VICIU, GL., CV 1950, nr. 5, 31, ALR II 3 209/76, 3 363/76, 3 517/76, 5 686/705) vb. IV. – V. mocirlă.