MOCIRLÍ vb. IV. 1. T r a n z. și r e f l. (Regional) A (se) murdări, a (se) umple de noroi (intrînd în mocirlă 1). Cf. LB. [Porcul] se mocirlește. ALR II 5 686/836. Nu te mai juca în băltoaca aia, că tot te mocirlești. MAT. DIALECT, I, 262, cf. 81. ♦ T r a n z. (în forma mociorli) A îmbîcsi (o rufă) la spălat. Com. din SOMEȘ GURUSLĂU-ZĂLAU. ♦ T r a n z. F i g. A pîngări, a dezonora. Cf. PONTBRIANT, D., LM. 2. I n t r a n z. i m p e r s. (Prin estul Mold.) A ploua mărunt (și amestecat cu zăpadă). Cf. ALR I 1228/510. Moŝirliazî di pluaii. ALR SN III h 790/514. 3. T r a n z. (Prin nord-estul Olt.; complementul indică mîncarea) A fierbe prea mult, a terciui. Cf. CIAUȘANU, GL. – Prez. ind.: mocirlesc. – Și: mocirla vb. I, mociorli, morcilí (ALR II 5 686/833, L. ROM. 1960, nr. 2, 20), morciolí (CONV. LIT. XLIV, 1 004), morcelí (VICIU, GL., CV 1950, nr. 5, 31, ALR II 3 209/76, 3 363/76, 3 517/76, 5 686/705) vb. IV. – V. mocirlă.