morbidețe sfs [At: ODOBESCU, S. III, 57 / V: ~ță / E: fr morbidesse, it morbidezza] (Liv) 1 Moliciune și delicatețe, reflectate în creații artistice, mai ales plastice. 2 Rafinament bolnăvicios. 3 Moliciune excesivă în atitudine, maniere. 4 Sensibilitate excesivă. 5 Lipsă de vitalitate și de energie.

MORBIDÉȚE s. f. (Livresc) Rafinament bolnăvicios, moliciune excesivă. (Atestat în forma morbideță) [Diana de Poitiers] modulată în linii unduioase și pline de morbideță, nu mai are nimic... din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. – Variantă: morbidéță s. f.

MORBIDÉȚE s.f. (Liv.) Moliciune a cărnii; rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă în atitudini, în gesturi etc. [Gen. -ței, var. morbideță s.f. / cf. it. morbidezza, fr. morbidesse].

MORBIDÉȚE s. f. 1. moliciune. 2. rafinament bolnăvicios; grație molatică excesivă. (< it. morbidezza, fr. morbidesse)

MORBIDÉȚE f. livr. Stare patologică constând în moliciune, lipsă de vitalitate, de energie. [G.-D. morbideții] /<it. morbidezza, fr. morbidesse^[1]

morbideță sfs vz morbidețe

MORBIDÉȚĂ s. f. v. morbidețe.

MORBIDÉȚĂ s.f. v. morbidețe.

morbideță f. 1. în pictură: moliciunea și delicatețea cărnei; 2. mlădiere de atitudini: linii unduloase și pline de morbideță OD.

*morbidéță f., pl. e (it. morbidezza). În pictură, molicĭune și delicateță în privire și’n atitudine.

morbidéțe (livr.) s. f., art. morbidéțea, g.-d. morbidéți, art. morbidéții

morbidéțe s. f., art. morbidéțea, g.-d. morbidéți, art. morbidéții^[1]