2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORĂRÉSC, -EÁSCĂ, morărești, adj. (Rar) Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

morăresc, ~ească a [At: CADE / V: mur~ / Pl: ~ești / E: morar1 + -esc] 1-2 Care aparține (morii (1) sau) morarului1 (1). 3-4 Specific (morii (1) sau) morarului1 (1). 5-6 Referitor (la moară (1) sau) la morar1 (1). 7-8 Care provine (de la moară (1) sau) de la morar1 (1). 9 (Îs) Șoareci ~ești Specie de șoareci mari, care trăiesc în mori (1).

MORĂRÉSC, -EÁSCĂ, morărești, adj. Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

MORĂRÉSC, -EÁSCĂ, morărești, adj. Care aparține sau este caracteristic morii sau morarului.

1) morărésc, -eáscă adj. De morar.

2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

morări [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: morar1] 1 vi (Rar) A practica meseria de morar1 (1). 2 vt (Reg) A bate foarte tare pe cineva. 3 vt (Fig) A plictisi pe cineva făcându-i mereu aceeași rugăminte.

murăresc, ~ească a vz morăresc

MORĂRÍ, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.

A MORĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de morar. /Din morar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

morărésc (rar) adj. m., f. morăreáscă; pl. m. și f. morăréști

morărésc adj. m., f. morăreáscă; pl. m. și f. morăréști

morărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 să morăreáscă

morărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morărésc, imperf. 3 sg. morăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. morăreáscă

Intrare: morăresc
morăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morăresc
  • morărescul
  • morărescu‑
  • morărească
  • morăreasca
plural
  • morărești
  • morăreștii
  • morărești
  • morăreștile
genitiv-dativ singular
  • morăresc
  • morărescului
  • morărești
  • morăreștii
plural
  • morărești
  • morăreștilor
  • morărești
  • morăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: morări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morări
  • morărire
  • morărit
  • morăritu‑
  • morărind
  • morărindu‑
singular plural
  • morărește
  • morăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morăresc
(să)
  • morăresc
  • morăream
  • morării
  • morărisem
a II-a (tu)
  • morărești
(să)
  • morărești
  • morăreai
  • morăriși
  • morăriseși
a III-a (el, ea)
  • morărește
(să)
  • morărească
  • morărea
  • morări
  • morărise
plural I (noi)
  • morărim
(să)
  • morărim
  • morăream
  • morărirăm
  • morăriserăm
  • morărisem
a II-a (voi)
  • morăriți
(să)
  • morăriți
  • morăreați
  • morărirăți
  • morăriserăți
  • morăriseți
a III-a (ei, ele)
  • morăresc
(să)
  • morărească
  • morăreau
  • morări
  • morăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

morăresc

  • 1. rar Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Morar + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09

morări

  • 1. rar A practica meseria de morar, a fi morar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • morar
    surse: DEX '98 DEX '09