opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Explicative DEX

MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. (Rar) Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

morăresc, ~ească a [At: CADE / V: mur~ / Pl: ~ești / E: morar1 + -esc] 1-2 Care aparține (morii (1) sau) morarului1 (1). 3-4 Specific (morii (1) sau) morarului1 (1). 5-6 Referitor (la moară (1) sau) la morar1 (1). 7-8 Care provine (de la moară (1) sau) de la morar1 (1). 9 (Îs) Șoareci ~ești Specie de șoareci mari, care trăiesc în mori (1).

MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține sau este caracteristic morii sau morarului.

1) morărésc, -eáscă adj. De morar.

2) morărésc v. intr. Funcționez ca morar.

MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar, a fi morar. – Din morar.

morări [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~resc / E: morar1] 1 vi (Rar) A practica meseria de morar1 (1). 2 vt (Reg) A bate foarte tare pe cineva. 3 vt (Fig) A plictisi pe cineva făcându-i mereu aceeași rugăminte.

murăresc, ~ească a vz morăresc

MORĂRI, morăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A practica meseria de morar.

A MORĂRI ~esc intranz. rar A practica ocupația de morar. /Din morar

Ortografice DOOM

morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

morăresc adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, 3 sg. morărește, imperf. 1 morăream; conj. prez. 1 sg. să morăresc, 3 să morărească

morări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, imperf. 3 sg. morărea; conj. prez. 3 să morărească

morări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morăresc, imperf. 3 sg. morărea; conj. prez. 3 sg. și pl. morărească

Tezaur

MORĂRÉSC, -EASCĂ adj. Care aparține sau este caracteristic morii (1) sau morarului1 (I 1). Cf. CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ Șoareci morârești = specie de șoareci mari care trăiesc în mori. Se deosebesc: șoareci de casă, morărești și chițcani. H II 27. Șoareci de mărimea celor morărești, avînd o pată albă împrejurul gîtului. ib. VII 133, cf. ALR I 1 192/710, 720, 730, 740, 954, 960. – Pl.: morărești. – Și: (regional) murărésc, -eáscă adj. ALR I 1192/595. – Morar1 + suf. -esc.

MORĂRÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Rar) A practica meseria de morar1 (I 1). Cf, SCRIBAN, D., GM. 2. T r a n z. (Regional) A bate foarte tare (pe cineva). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ F i g. A plictisi, a zăpăci (pe cineva) făcîndu-i mereu aceeași rugăminte, a bate la cap (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. Atîta m-o morărit, pînă m-am învoit cum o vrut el. id. ib. – Prez. ind.: morăresc. – V. morar1.

Intrare: morăresc
morăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • morăresc
  • morărescul
  • morărescu‑
  • morărească
  • morăreasca
plural
  • morărești
  • morăreștii
  • morărești
  • morăreștile
genitiv-dativ singular
  • morăresc
  • morărescului
  • morărești
  • morăreștii
plural
  • morărești
  • morăreștilor
  • morărești
  • morăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
murăresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: morări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • morări
  • morărire
  • morărit
  • morăritu‑
  • morărind
  • morărindu‑
 singular plural
  • morărește
  • morăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • morăresc
 (să)
  • morăresc
  • morăream
  • morării
  • morărisem
a II-a (tu)
  • morărești
 (să)
  • morărești
  • morăreai
  • morăriși
  • morăriseși
a III-a (el, ea)
  • morărește
 (să)
  • morărească
  • morărea
  • morări
  • morărise
plural I (noi)
  • morărim
 (să)
  • morărim
  • morăream
  • morărirăm
  • morăriserăm
  • morărisem
a II-a (voi)
  • morăriți
 (să)
  • morăriți
  • morăreați
  • morărirăți
  • morăriserăți
  • morăriseți
a III-a (ei, ele)
  • morăresc
 (să)
  • morărească
  • morăreau
  • morăriră
  • morăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

morăresc, morăreascăadjectiv

  • 1. rar Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Morar + -esc. DEX '98 DEX '09

morări, morărescverb

  • 1. rar A practica meseria de morar, a fi morar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • morar DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.