MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. (Rar) Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

morăresc, ~ească a [At: CADE / V: mur~ / Pl: ~ești / E: morar¹ + -esc] 1-2 Care aparține (morii (1) sau) morarului¹ (1). 3-4 Specific (morii (1) sau) morarului¹ (1). 5-6 Referitor (la moară (1) sau) la morar¹ (1). 7-8 Care provine (de la moară (1) sau) de la morar¹ (1). 9 (Îs) Șoareci ~ești Specie de șoareci mari, care trăiesc în mori (1).

MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține morii sau morarului, privitor la moară sau la morar, caracteristic morii sau morarului. – Morar + suf. -esc.

MORĂRESC, -EASCĂ, morărești, adj. Care aparține sau este caracteristic morii sau morarului.

1) morărésc, -eáscă adj. De morar.

murăresc, ~ească a vz morăresc

morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

morăresc (rar) adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

morăresc adj. m., f. morărească; pl. m. și f. morărești

MORĂRÉSC, -EASCĂ adj. Care aparține sau este caracteristic morii (1) sau morarului¹ (I 1). Cf. CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ Șoareci morârești = specie de șoareci mari care trăiesc în mori. Se deosebesc: șoareci de casă, morărești și chițcani. H II 27. Șoareci de mărimea celor morărești, avînd o pată albă împrejurul gîtului. ib. VII 133, cf. ALR I 1 192/710, 720, 730, 740, 954, 960. – Pl.: morărești. – Și: (regional) murărésc, -eáscă adj. ALR I 1192/595. – Morar¹ + suf. -esc.